Pulberi din mine

 Sunt cruda. Ca un ucigas calculat. ca un ucigas sociopat. Asta mi s-a spus candva. Si mi-a spus-o un om care nu ma cunsotea. Care isi inchipuia doar ca am in loc de inima o piatra. Nu gresea in totalitate, caci in piept am si o piatra de moara care apasa totusi pe o inima ce bate slab. O piatra care imi ascunde cateodata sentimentele sau care adanceste rani pana la sangerare. Am trait de atat de mult timp cu ea in piept incat ea face parte din mine. Imi apartine la fel ca lacrimile ce au izvorat din ea.

Aceasi persoana care mi-a spus ca sunt un pradator infometat mi-a spus ca o sa invat mereu sa trec mai departe. Chiar si peste iubirea ce o simteam pentru el. Acel om avea dreptate. Ce nu stia el era ca va lasa in mine o alta eu. Care avea sa il uite, pentru ca pe cea veche avea sa o ia la plecarea lui spre viata.

Am cautat deci mai departe un umar in care sa prind radacini. Un umar bun de plans pe el si de sarutat si muscat dimineata. Un umar cu gust de dragoste si de cafea cu lapte si cu miros de tutun.  M-am pierdut cam pe la jumatatea drumului. Si am inceput sa caut doar intelegere. Devierea a venit odata cu incercarea de a scapa de fantome vechi si diavoli proprii. Spunea odata o prietena ca atunci cand te intreci cu ce ti-e frica, mereu te va ajunge si te va devora fara mila.

Toti deci au stiut cate ceva despre mine. Toti stiau ca eu sunt asa si pe dincolo. Toti mi-au dat sfaturi sa fac cutare, dar nu au fost efectiv prezenti sa imi vada reusita sau infrangerea. Toti au crezut ca ma cunosc si toti au plecat rand pe rand intr-un final, lasand sala de cinema goala, in urma poate ceva gunoaie si flegma dar mereu o nepasare graitoare.

Un prieten scria despre butonul salvator, "Save". Daca eu caut pe tastatura asta confunza care e viata mea, ceva, cu siguranta acel ceva e butonul DELETE. Vreau sa sterg semne, treceri ale unor oameni cu adevarat cruzi prin viata mea, intamplari care m-au schimbat in cine sunt azi. As sterge cine sunt, m-as intoarce la cine am fost.

Un om spunea despre mine ca sunt intai OM. Un om. Un om care a trebuit doar sa creada ca pot . Si daca e sa cred pe cineva inapoi, aceea sunt eu. Daca o sa fiu bine?Cu siguranta o sa fiu. Daca o sa ies basma curata?Intodeauna. Daca am sa iert pe cineva?Pe nimeni.

i'm a killa on the road:-??

Conversatii cu necunoscutul:)

 Ma pasioneaza sa te vad cum te rascolesti in ganduri. Sau cum  nu o faci. Imi place sa te vad calm sau nervos, timid , scrabit, sociabil sau arogant. Imi place sa nu te vad. Imi place caci nu te cunosc mai departe de perchea de ochi albastri.

 Acum ceva vreme poate m-as fi grabit spre nou si spre ceea ce tu reprezinti. Intelepciunea omului care s-a fript imi tipa sa stau linistita in banca mea si sa privesc cum te joci si te amagesti singur:) E noua tresarirea sufleteasca, dar veche greseala si eu nu o sa imi sparg capul de doua ori cu aceasi piatra.


Esti ca un gand strain care se furiseaza in minte si insamanteze acolo obsesia, dorinta de a domina, gustul metalic al infrangerii si mai ales dorinta de lupta. Daca nu as fi invatat  cat de nociv imi este un asemenea gand ,poate poate ai fi reusit sa treci de la stadiul de umbra vaga la un chip complex, cu  imperefectiuni si calitati. Dupa atatea ganduri ce ti-au semanat candva, azi nu ma mai las prinsa in jocul cu mine.
Tu nici nu ai juca, ci eu m-as confrunta si m-as intrece cu mine pentru tine, pana cand una din mine va castiga.

Atunci vei inceta sa mai prezinti interesul specific unei prazi care incearca prea des sa isi scoata coltii in fata vanatorului si care dupa imblanzire isi pleaca mult prea des capul. Sau poate nu ai fi asa. dar eu nu imi asum riscul necunoscutule:)

Ramai la stadiul de idee, de gand nefinalizat strecurat fara voie in mintea mea. In curand vei inceta sa ma pasionezi:)

taceri albe....

 In casa miroase a cald de soba si afara a ger de iarna si a nea proaspata. A viscolit si peste suflet gol , si am ramas o poza invechita cu peisaje de iarna..
Nu am mai scris de mult.Prin lacrimi mi-am secat litere, prin zambete mi-am secat metafore.

Ti-am zis... nu imi place iarna. Mi-e frig...mai frig decat oricand si cand suflul tacerilor albe imi ingheata sufletul ma ascund in spiritul Craciunului si in copilul de alta data. In fiecare iarna, am lasat un inger in zapada. Iarna asta ingerul s-a ascuns intr-o tacere si a  incremenit acolo. Sau a murit inghetat.

Sa scriu?Sa scriu despre ce simt?Si daca daca toate se opresc pe tastatura?. Si daca vreau sa ajunga la cineva si nu vor ajunge nicicand nespusele cuvinte dulci? Pentru fiecare cuvant va ramane o tacere si o fereastra de messenger deschisa fara un cuvant spus. Pentru fiecare raset va ramane si o lacrima.

A venit o vacanta fugara si s-a ascuns in caietele de la scoala. Caietele s-au ascuns intr-un ghizodan si au amortit acolo sub birou. Toate se ascund. Si tu o faci. Atat de des incat te temi si tu.Te ascunzi de absolut tot ce nu ai facut si te urmareste ca o naluca. Ii furi cate un zambet pe scari, prin vis, pe alee, in fata magazinului , si taci. si peste tacerea ta ninge. E fata aia mica si dulce care te face sa inrosesti si caruia nu o sa ii spui niciodata nimic. E baiatul acela timid si induiosator pe care nu o sa il ai. E doar iarna. E doar o poveste intre multe altele.
Fulgii sunt ferestre spre cer. Colinda e fereastra spre copilarie. Mosul e o feresatra spre fiecare Craciun uitat:)

Iarna asta are ochii albastri, ca a unui inger cu ochi albastri:)