Nu ma intreba de ce am asteptat... nu stiam ce sa iti spun pentru ca uneori pare ca citesti in mine ...sau in copilul din mine... A mai trecut un an peste tine... Si pe mine ma intristeaza...Iarta-ma ca sunt egoista, dar tu...mai ales tu...trebuia sa ramai mereu ultima speranta a oamenilor...ultimul zambet ramas curat, ultimul suspin neintinat de teatralitate...Rasul tau trebuia sa fie mereu sincer si nedisimulat...Si ma intreb...acum dupa ce a mai trecut un si peste tine... cum privesti chipurile astea de lut...?Cum ii iubesti sau cum ii compatimesti...?Cu veselie?cu miros de scortisoara?Sau cu tristestea asta nemarginita cu care ii iubesc si urasc eu?
Copile...stii...daca as putea sa raman tu o viata...m-as lepada de tot ce am trait...si m-as spala de toata fericirea murdara, de toate sperantele astea implacabile... Lav... daca ai putea sa ramai tu o viata... ai fi ultima Pandora, care ascunde naiv dezastrele intr-o cutie de pantofi, desfacuta la intamplare candva...
Mai mult decat pe oricine, pe tine te-as fi ascuns de chipurile de lup... de rautatea lor gratuita si bunatatea lor atat de dramuita...Pe tine te-as fi pastrat ca pe zambetul meu ascuns...ca pe vara mea trecuta.... Dar uite... ai ajuns in alta gara...si mi-e teama pentru tine... pentru ultimul copil din lume....
Imi lipsesti...
Alice
sâmbătă, 29 octombrie 2011
sâmbătă, 15 octombrie 2011
Trecutul...
Trecutul are acealsi efect ca si boomerang-ul. Se intoarce si te izbeste daca nu inveti sa il prinzi in mana. Trecutul te poate transfora in mai putin de 10 minute intr-o marioneta a carui papusar nu il alegi tu niciodata. Trecutul m-a sarutat pe gura si a plecat. Pentru cat timp? habar nu am.
Am senzatia ca viata mea e inregistrata pe o caseta veche...ca acelea pe c are le aveam cu A.S.I.A sau 3SE. Tot ce mi s-a intamplat e pe o banda fragila cu care faceam perdele la casa de papusi. Nu inteleg insa, criteriul dupa care caseta se intoarce. De ce o i-a de la capat de foarte multe ori?!
Spun oamenii care fac filosofie de duzina cand se plictisesc, ca in trecut gasim raspunsul la probleme actuale. Nu poate decat sa mi se manjeasca fata cu un zambet acru.Oamenii cer sa uite, se roaga la o divinitate atat de absenta sa le dea o uitare vindecatoare... asteptand-o ca un leac la niste bube sufletesti. Dar daca uiti, nu esti prins in propria greseala la nesfarsit?
Intodeauna fosta iubita(pe care ai iubit-o) o sa fie mai frumoasa decat actuala (pe care o iubesti intoadeauna mai putin decat fosta). Am spus intodeauna? Nu stiu daca intodeauna. Nu stiu decat ca ramai mai sarac dupa fiecare om. Uite...imi este dor de tine. Uneori atat de tare incat tot ce mi se intampla mi se pare o poveste fara rost. Pentru ca in romanul vietii mele, tu esti semnul de carte. Tu ai delimitat altfel timpul meu, inainte de tine a fost un trecut, dar dupa tine traiesc acelasi prezent care ma prinde la nesfarsit.
E drept ca oamenii fug mereu pentru siguranta lor. Si ca oamenii pot ingropa oameni, dar niciodata amintiri.
Mi-e pofta de buzele tale ca de o ceasca de cafea intr-o dimineata de vara....
Am senzatia ca viata mea e inregistrata pe o caseta veche...ca acelea pe c are le aveam cu A.S.I.A sau 3SE. Tot ce mi s-a intamplat e pe o banda fragila cu care faceam perdele la casa de papusi. Nu inteleg insa, criteriul dupa care caseta se intoarce. De ce o i-a de la capat de foarte multe ori?!
Spun oamenii care fac filosofie de duzina cand se plictisesc, ca in trecut gasim raspunsul la probleme actuale. Nu poate decat sa mi se manjeasca fata cu un zambet acru.Oamenii cer sa uite, se roaga la o divinitate atat de absenta sa le dea o uitare vindecatoare... asteptand-o ca un leac la niste bube sufletesti. Dar daca uiti, nu esti prins in propria greseala la nesfarsit?
Intodeauna fosta iubita(pe care ai iubit-o) o sa fie mai frumoasa decat actuala (pe care o iubesti intoadeauna mai putin decat fosta). Am spus intodeauna? Nu stiu daca intodeauna. Nu stiu decat ca ramai mai sarac dupa fiecare om. Uite...imi este dor de tine. Uneori atat de tare incat tot ce mi se intampla mi se pare o poveste fara rost. Pentru ca in romanul vietii mele, tu esti semnul de carte. Tu ai delimitat altfel timpul meu, inainte de tine a fost un trecut, dar dupa tine traiesc acelasi prezent care ma prinde la nesfarsit.
E drept ca oamenii fug mereu pentru siguranta lor. Si ca oamenii pot ingropa oameni, dar niciodata amintiri.
Mi-e pofta de buzele tale ca de o ceasca de cafea intr-o dimineata de vara....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)