chestii care pleaca.

Admit. Sunt paralizata cand mai pleaca cate ceva. Cate un zambet. Cate un om...sau cate o bucata din mine. Nu stiu sa reactionez, mai ales ca stiu ca toate astea pleaca...pleaca...se duc si raman doar ca fantome sinistre in mine. Ma paralizeaza absolut tot ce imi lipseste.
   Astept cu rabdare iritanta sa mai vina cate un tren cu cate o vara interesanta. Dar uita, sau fuge catre alta gara. Bagamias... Adica eu nu merit toate lucrurile alea bune care nu au venit niciodata??? Desigur ca le meritam, desigur ca s-au dus dracu' sperantele ca pana la urma o sa curga cu clisee de viata buna.  Si acum ce sa fac...?Pai mai sparg o samanta...mai fumez o tigara...Nu poti sa opresti chestiile astea sa te loveasca gradat, asa ca le privesti absent si astepti sa te trezeasca cate o flegma de iubire sau ceva.
     Bun. Vreau sa iti fac cafeaua. Si o clatita. si apoi sa taci dracu' si sa ma lasi sa imi fumez tigara in linistea de sine pe care mi-o ofera momentul. Desigur ca nu te poti abtine sa imi strici momentul. Dar, la naiba cu asta. Strica-l...strica-ma si pe mine...repara-ma. Numai te rog...frumos chiar... nu ma plictisi, si nu pleca.
    Concluzia?Oamanii nu apuca sa prinda radacini in mine. Eu nu apuc sa ii iubesc si sa prind radacini in ei. Ori ma gonesc ei din mine...ori ii gonesc  eu definitiv din ei.

Copiute si clisee.

 Ne invartim ca bezmeticii intr-o lume stramta si croita prost si avem ocazia sa fim oricum. Cu toate astea, ca dracu alegem sa fim niste clisee. Sa gandim ca niste neadaptati flamazni dupa intergrare. Ati construit o lume gri, care arata exact ca voi si in care voi aratati exact ca ei. Si peste tot cacatul asta, mai aveti si tupeul josnic sa ii repudiati pe cei care nu va mimeaza felul mizerabil de "a fi". Pana si verbul "a fi " ( gramatica de baza), nu vi se potriveste, caci pana la urma sunteti niste reluari ale unor reluari. Sunteti plicticosi si fara substanta si azi m-ati enervat peste masura...clisee ordinare care iti sug orice urma de viata.

V-as iubi pe toti, daca nu v-as uri atata.

 Da.Pe toti, de la un capat la altul.Fara exceptie si fara drum spre iertari. V-as iubi daca ati intelege de ce dracu' scriu, dar nici macar unul nu ati dibuit raspunsul corect. Nu stiti ca toate, dar toate greselile de exprimare, tastare si punctuatie se trag din graba mea de a scrie. Din toata straduinta cuvintelor asternute sa iasa din mine. V-as iubit curat, ba, daca ati intelege ce scrie inauntrul meu. Ce culoare are, sau macar ce zgomot de fond scoate, textul ala stupid care ma mananca cu zile. Ce poti tu sa sa citesti, e o copie hada, proasta, a ceva ce ma chinui sa redau de ani buni. De cand am inteles ca  trebuie neaparat sa scot cumva, ceva din mine, caci toate dumele, replicile taioase, dicursurile filosofice sunt doar scursuri ale fiintei mele. Nu frate, eu tre' sa scriu gresit, caci altfel nu ar fi sincer. Tre' sa redau pe loc ce am senzatia ca simt. Niste umbre jalnice care niciodata nu se aliniaza in lumina care ar trebui.
 De asta, de asta, va urasc pe toti. Nici macar unul din voi nu e in stare  sa imi spuna: OPRESTE-TE IN PULA MEA! STRICI CUVINTE PE ORBI SI SURZI.

Detalii.

 Stii oglinzile alea care apropie ingrozitor de mult?alea in care te privesti si iti vezi toate gaurile din fata?Ei bine, eu le-as sparge. Pe toate. Oamenii nu ar trebui sa se priveasca nicioadata atat de aproape. E ingrozitor de urat ce se ascunde dupa privirea de ansamblu.
      Da... poate ca nu ar trebui sa ne cunoastem atat de bine. Poate dupa zambete si rasete sunt traume, pe care nu ar trebui sa le rascoleasca nimeni. Sa scormoneasca cineva doar in cautarea unor defecte. Pentru ca, ei bine...Toti suntem plini de mizerii pe care le ascundem in fel si chip. Si poate unii oameni, in unele momente ale vietii lor chiar nu au nevoie de psihologi care sa ii inteleaga, poate ca s-au saturat de oameni plini de o compasiune egoista, si poate ar trebui sa fie lasati dracu' in pace sa isi vindece singuri bubele sufletesti.
  Daca vrei sa iti placa cineva...si sa te placi pe tine in incercarea ta de a fi.. iubit, prieten, sora, frate, mama... poaate, zic poate ar trebui sa nu il treci prin oglinda care apropie ingrozitor de tare detaliile. Pentru ca te lovesti de imprefectiuni, si tie nu iti plac imperfectiunile pentru ca le porti in tine zi de zi, este? Stiu...ai stupida senzatie ca tocmai secretele murdare ale cuiva (replica ieftina de film), te aseamna cu el, dar crede-ma ,faptul ca tu le cauti asa de insetat de mizerii spune mai multe despre tine decat despre el.
    Deci trage linie, priveste padurea si nu copacii. Nu te analiza prea atent, pentru ca o sa te gasesti un om normal, intr-o lume banala. Priveste-te in oglinzile distorsionate. Asa poti extraordinar. Nu iti compara traumele cu ale celorlalti, nu iti mai dori sa fii ca ei. La sfarsitul zilei, toti suntem privitorii propriului film, impartim acelasi cer, si ne angajam ca de maine dimineata sa cautam aceasi fericire. Lasa diopriile pentru oftalmologi. Sparge oglinda. Iesi din cercul pe care ti l-au desenat. Cauta. Iubeste. "Live and let live!"