Ma irita la culme orice zgomot ascutit. Da. Si scuzele tale tampite. Atat de rau ma irita si tulbura incat toata furia se ascunde in degetele crare incearca inutil sa aprinda bricheta. Tu vezi ce vant bate?Si cum claxoaneaza toti tampitii la seamafor? De ce te scuzi?Tine-ti gura. Te-ai dus dracu'. Ai plecat, nu ai de ce sa te scuzi. Nu e ca si cum nu as fi scoso cumva la capat. Nu e ca si cum nu as scoateo acum.
Rusesc sa imi aprind tigara. Bai...bai...nu te tine dupa mine. Cum adica cand vine? Pai daca nu da dracii in avioanele astea sa umple cerul de sange...va veni intr-o zi. Nu ma intreba mai multe. Avioanele cad. Oamenii mint. Deci asta cu siguranta in ce va fi peste cateva saptamani e ca aia cu dorul. Nu exista asa ceva. Trebuie sa crezi ca nu exista, altfel te devoreaza. Doar speranta si dorul pot sa iti futa creierii in halul asta. Alta tigara. Aprinde tu bricheta. Cum de ce?Imi tremura mainile. Da. Da, Sunt B.I.N.E. De ce speranta e tarfa?Pai tu nu vezi ce mi-a facut mie???? Tu nu vezi ca pe mine m-a terminat inainte sa imi incep viata?Ca am sperat la un milion de lucruri bune care nu au venit niciodata. Cum adica ce treaba are dorul?Prietene tu esti idiot?! E la fel..Dorul asta obositor si cum sa ii spun..care te consuma , nu face decat sa te face sa speri ca ti se va implini candva. Ce???Habar nu am ce sa se implineasca, nici tu nu stii prea bine. Dar rulezi tigari, golesti pahare si astepti marele eveniment. Te imbeti. Plangi. Golesti paharele , le umpli pe urma cu lacrimi, te ridici si o iei de la capat si pe urma te gasesti cu fosta ta iubire care se tine dupa tine strada Cliseule. Da. Aprinde-mi tigara. Discurusl asta aduce atata toamna in mine.
Nu ma... Dorul de tine nu mi-a adus decat dezastre. Uite. Mi-am ros unghiile, si mi-am taiat si parul. Sunt alta. Nu asta inseamna? Pai... cand femeiile isi rod unghiile, taie parul si schimba garderoba se schimba ba. Sau asa cred ele. Ca schimba lacatul de la sufletul lor, dar dorul se invecheste in ele ca prajitura aia din frigider pe care nu o mananca niciodata de teama sa nu se ingrase.
sâmbătă, 20 octombrie 2012
sâmbătă, 6 octombrie 2012
Cioburi?
.
Daca speri ca toamna sa iti duca pasul pe niste vai mai frumoase, afla ca in mintea si sufletul meu baltesc mlastini. Deci nu, suflet de sticla e scaparea catre vara, niciodata nu a fost. Acum ranjesc sec, si aprind tigara la tigara in asteptarea propriei mantuiri. Ciudat mod nu?vara trecuta, bantuita de ingerii imperfecti, cu jurnale incepute si neterminate..straini si cunoscuti...priviti-ma cu totii...Plutesc pe cu totul alta unda. Zambesc cu un altfel de zambet. Intineresc asa cum nu am mai facuto , caci pana acum nu eram pregatita pentru o tinerete atat de organica, reala si palpabila.
Hai sa lasansam pe mare niste vapoare de hartie...iubirea nostra va tine exact cat vor pluti ele deasupra apei... Si va ploua cu soare totusi. Si noi, mintind frumos ne vom saruta pe buze mereu. Pana cand ne va lua valul si pe noi. Si atunci cine sa ne salveze?pe noi cine ne mai gaseste in adancurile noastre?Cum mai gasim lumina in bezna din noi?
Nu. sufletul meu nu s-a spart...sticla mea e mult mai calitativa de atat...dar nu mai era doar un suflet de sticla oarecare. Mi l-au pictat...mi l-au facut vitraliu...sunt o noua eu, o noua tu...Speram sa nu fiu nevoita sa ma explic, dar cei care tanjesc dupa mica alice trebuiau sa o vada si cum creste. Cum devine om...cum poate doar sa mai fie nostalgica la amintirea cutiei ei de inghetata. Pentru ca...dragii mei...si voi v-ati manjit cu vicii...si voi ati gustat toata salbaticia si pacatul vietii...si nu puteti sa veniti in sufletul meu de sticla doar pentru mantuirea pacatelor...Eu nu va pot exonera, si nici scrisul meu nu o poate face.Eu abia ma pot salva pe mine, si nu am de gand sa imi scuz egoismul nou achizitionat. Pentru ca ma gasesc pe strada cu strainii mei, si ei nu ma recunosc..si apoi imi dau seama ca ei nu mai sunt straini...ca ei si-au gasit drumul catre tipar si se croiesc ca niste oameni normali. Pentru ca ma gasesc pe strada cu cei pentru care am fost inger imperfect...si ei nu isi mai amintesc cum si de ce m-au iubit...pentru ca si ei au scos din maneci de trisori , iubiri normale. Pentru ca cei pentru care scriam jurnale , si scrisori...s-au dus, si au ramas doar in mine.
Si vin altii... pentru care o scriu altfel de jurnale...in sangele carora o sa seman altfel de intrebari..si care au sa imi aduca altfel de lacrimi.Sau care sa ma invete cum sa uit a plange.
Daca speri ca toamna sa iti duca pasul pe niste vai mai frumoase, afla ca in mintea si sufletul meu baltesc mlastini. Deci nu, suflet de sticla e scaparea catre vara, niciodata nu a fost. Acum ranjesc sec, si aprind tigara la tigara in asteptarea propriei mantuiri. Ciudat mod nu?vara trecuta, bantuita de ingerii imperfecti, cu jurnale incepute si neterminate..straini si cunoscuti...priviti-ma cu totii...Plutesc pe cu totul alta unda. Zambesc cu un altfel de zambet. Intineresc asa cum nu am mai facuto , caci pana acum nu eram pregatita pentru o tinerete atat de organica, reala si palpabila.
Hai sa lasansam pe mare niste vapoare de hartie...iubirea nostra va tine exact cat vor pluti ele deasupra apei... Si va ploua cu soare totusi. Si noi, mintind frumos ne vom saruta pe buze mereu. Pana cand ne va lua valul si pe noi. Si atunci cine sa ne salveze?pe noi cine ne mai gaseste in adancurile noastre?Cum mai gasim lumina in bezna din noi?
Nu. sufletul meu nu s-a spart...sticla mea e mult mai calitativa de atat...dar nu mai era doar un suflet de sticla oarecare. Mi l-au pictat...mi l-au facut vitraliu...sunt o noua eu, o noua tu...Speram sa nu fiu nevoita sa ma explic, dar cei care tanjesc dupa mica alice trebuiau sa o vada si cum creste. Cum devine om...cum poate doar sa mai fie nostalgica la amintirea cutiei ei de inghetata. Pentru ca...dragii mei...si voi v-ati manjit cu vicii...si voi ati gustat toata salbaticia si pacatul vietii...si nu puteti sa veniti in sufletul meu de sticla doar pentru mantuirea pacatelor...Eu nu va pot exonera, si nici scrisul meu nu o poate face.Eu abia ma pot salva pe mine, si nu am de gand sa imi scuz egoismul nou achizitionat. Pentru ca ma gasesc pe strada cu strainii mei, si ei nu ma recunosc..si apoi imi dau seama ca ei nu mai sunt straini...ca ei si-au gasit drumul catre tipar si se croiesc ca niste oameni normali. Pentru ca ma gasesc pe strada cu cei pentru care am fost inger imperfect...si ei nu isi mai amintesc cum si de ce m-au iubit...pentru ca si ei au scos din maneci de trisori , iubiri normale. Pentru ca cei pentru care scriam jurnale , si scrisori...s-au dus, si au ramas doar in mine.
Si vin altii... pentru care o scriu altfel de jurnale...in sangele carora o sa seman altfel de intrebari..si care au sa imi aduca altfel de lacrimi.Sau care sa ma invete cum sa uit a plange.
joi, 4 octombrie 2012
Aspecte.
Da da. Sunt bonlava. Am intanlit prea multi oameni care mi-au spus ca sufar de ceva, cand pe dracu'...eu nu aveam nimic. Si daca atunci nu aveam nimic, adica nu eram suferinda de ceva anume... acum m-au imbonlavit. Cu de toate. Adica eu eram...Cum sa o spun... Un om cam ca toti neoamenii... Intrebam si eu ce e cu viata, fugaream si eu ce numiti voi astazi vise...aveam si eu asteptari de la un viitor care a iesit mai pe dos decat o bluza imbracata la betie. Si ati venit voi si ati facut cam ce ar face un taifun in New York. Da. sufletul meu e locuit de atata lume incat acopera N.Y.
Unii si-au meritat majuscule in viata mea.* Cei mai multi si-au bagat majuscula in buzunar si au plecat in cealalta parte a globului.Multi cred ca au majuscule cand inca sunt la nota de subsol **. Si scriu paragrafe mari si mici, frumoase si urate...cu cifre si litere, cu idei si cu non-sensuri. Pentru ca e vorba despre cum ma scrieti voi pe mine si cum as putea sa va scriu eu pe voi. Sa iti scriu in carne un rand. O poveste, un cantec care sa te doara pana la os, dar de care sa nu poti uita. Turistii... cei care au venit in vizita, si au manjit tot ce era cu adevarat autentic in mine, care au furat rabdari ca prosoape din hoteluri, nu mi-au oferit povesti prea frumoase de spus sau scris. In capul meu oricum toata calatoria lor era mai candida decat ce aveau ei sa imi ofere. Strainii... Strainii sunt inca straini. De la ei inca invat. Lor le uit cel mare repede fetele si cel mai greu invataturile. Ei nu au cerut nimic. Ei nu au dat voluntar prea multe, dar ridicand din umeri si emitand pareri autorizate de oameni destepti...mi-au dat mai multe decat meritam eu.
Inca nu sunt pregatita sa scriu despre tine. Inca nu stiu daca esti un semn de intrebare sau o virgula. Inca nu stiu daca incapi in propozitia mea. Inca esti o contradictie in mine si deci nu ma pot scrie in acelasi paragraf cu tine. Cand o sa o fac o sa il incep cu "poate...".
Sunt bonlava. Dar ma tratez cu niste chestii complicate, numite cuvinte. Cu ale m-am vindecat mai mereu. Mi le-am spus in cap si mi le-am scris in piele pana cand m-au salvat de tot ce sunt sau as putea fi.
P.S * Da. Iulia. Nu a fost rea-intentie. E de bine.
** Nu. Aurelian nu ma refeream la tine:))
Unii si-au meritat majuscule in viata mea.* Cei mai multi si-au bagat majuscula in buzunar si au plecat in cealalta parte a globului.Multi cred ca au majuscule cand inca sunt la nota de subsol **. Si scriu paragrafe mari si mici, frumoase si urate...cu cifre si litere, cu idei si cu non-sensuri. Pentru ca e vorba despre cum ma scrieti voi pe mine si cum as putea sa va scriu eu pe voi. Sa iti scriu in carne un rand. O poveste, un cantec care sa te doara pana la os, dar de care sa nu poti uita. Turistii... cei care au venit in vizita, si au manjit tot ce era cu adevarat autentic in mine, care au furat rabdari ca prosoape din hoteluri, nu mi-au oferit povesti prea frumoase de spus sau scris. In capul meu oricum toata calatoria lor era mai candida decat ce aveau ei sa imi ofere. Strainii... Strainii sunt inca straini. De la ei inca invat. Lor le uit cel mare repede fetele si cel mai greu invataturile. Ei nu au cerut nimic. Ei nu au dat voluntar prea multe, dar ridicand din umeri si emitand pareri autorizate de oameni destepti...mi-au dat mai multe decat meritam eu.
Inca nu sunt pregatita sa scriu despre tine. Inca nu stiu daca esti un semn de intrebare sau o virgula. Inca nu stiu daca incapi in propozitia mea. Inca esti o contradictie in mine si deci nu ma pot scrie in acelasi paragraf cu tine. Cand o sa o fac o sa il incep cu "poate...".
Sunt bonlava. Dar ma tratez cu niste chestii complicate, numite cuvinte. Cu ale m-am vindecat mai mereu. Mi le-am spus in cap si mi le-am scris in piele pana cand m-au salvat de tot ce sunt sau as putea fi.
P.S * Da. Iulia. Nu a fost rea-intentie. E de bine.
** Nu. Aurelian nu ma refeream la tine:))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)