Cioburi?

.
        Daca speri ca toamna sa iti duca pasul pe niste vai mai frumoase, afla ca in mintea si sufletul meu baltesc mlastini. Deci nu, suflet de sticla e scaparea catre vara, niciodata nu a fost. Acum ranjesc sec, si aprind tigara la tigara in asteptarea propriei mantuiri. Ciudat mod nu?vara trecuta, bantuita de ingerii imperfecti, cu jurnale incepute si neterminate..straini si cunoscuti...priviti-ma cu totii...Plutesc pe cu totul alta unda. Zambesc cu un altfel de zambet. Intineresc asa cum nu am mai facuto , caci pana acum nu eram pregatita pentru o tinerete atat de organica, reala si palpabila.
   Hai sa lasansam pe mare niste vapoare de hartie...iubirea nostra va tine exact cat vor pluti ele deasupra apei... Si va ploua cu soare totusi. Si noi, mintind frumos ne vom saruta pe buze mereu. Pana cand ne va lua valul si pe noi. Si atunci cine sa ne salveze?pe noi cine ne mai gaseste in adancurile noastre?Cum mai gasim lumina in bezna din noi?
   
     Nu. sufletul meu nu s-a spart...sticla mea e mult mai calitativa de atat...dar nu mai era doar un suflet de sticla oarecare. Mi l-au pictat...mi l-au facut vitraliu...sunt o noua eu, o noua tu...Speram sa nu fiu nevoita sa ma explic, dar cei care tanjesc dupa mica alice trebuiau sa o vada si cum creste. Cum devine om...cum poate doar sa mai fie nostalgica la amintirea cutiei ei de inghetata.  Pentru ca...dragii mei...si voi v-ati manjit cu vicii...si voi ati gustat toata salbaticia si pacatul vietii...si nu puteti sa veniti in sufletul meu de sticla doar pentru mantuirea pacatelor...Eu nu va pot exonera, si nici scrisul meu nu o poate face.Eu abia ma pot salva pe mine, si nu am de gand sa imi scuz egoismul nou achizitionat. Pentru ca ma gasesc pe strada cu strainii mei, si ei nu ma recunosc..si apoi imi dau seama ca ei nu mai sunt straini...ca ei si-au gasit drumul catre tipar si se croiesc ca niste oameni normali. Pentru ca ma gasesc pe strada cu cei pentru care am fost inger imperfect...si ei nu isi mai amintesc cum si de ce m-au iubit...pentru ca si ei au scos din maneci de trisori , iubiri normale. Pentru ca cei pentru care scriam jurnale , si scrisori...s-au dus, si au ramas doar in mine.
     Si vin altii...  pentru care o scriu altfel de jurnale...in sangele carora o sa seman altfel de intrebari..si care au sa imi aduca altfel de lacrimi.Sau care sa ma invete cum sa uit a plange.