poze din copilaria primaverii

Lasa asta... Sunt cam scarbita...M-am trezit dimineata cu o durere crunta de cap...dar zambind ...Nu am mai plans de cand au inflorit copacii...Cata impertinenta...

"Dar ochii tai...nu imi mai vorbesc...si apoi ca pe o lacrima m-ai sters... "Versuri...Muzica... Sunt cam isterica zilele astea...Inima mea fugareste amintiri si pozeaza trecutul...Hai  sa te lamuresc...am venit acasa si mi-am gasit copilaria intr-o bucata de curte care in timp ce eu cresteam si ma indreptam spre visul "femeii independente", ea ramanea tot o aceeasi...

 A trecut ceva vreme de atunci...si am uitat de cateva ori scopul aceastei calatorii... Am intanlit si si fiinte care au tinut neaparat sa imi aduca aminte de ce... si am cazut ca sa nu uit cum sa ma ridic.  Au trecut cateva clipe de cand am crescut...clipe care au fugit prin viata mea si pe care ca toata lumea am tinut neaparat sa le trec neobservate. Tu mai stii cum era and asteptai acasa Pastele? cand habar nu aveai de iepuras dar primeai totusi ceva de Paste, doar pentru ca era Pastele? Cand pofteai la cozonacii mamei care te obliga sa tii post? Eu am uitat cateodata. Dar vezi, primavara asta a vrut ca eu sa imi aduc aminte...


A trecut o suflare de cand  mi s-a frant inima prima data. A trecut o vesnicie de cand am uitat care era motivul...


Vezi...pe mine timpul nu m-a asteptat nici macar o clipa...de ce crezi ca te-ar astepta pe tine?

Hai sa vorbim despre tacere...

Am intanlit un strain...dintr-un vis pe care poate l-am uitat.
Ne-am intanlit si ne-am despartit intr-o gara cam pe la jumatatea starii efective de vis si ne-am trezit fumand ca dupa o betie. Si ne-am iubit cu o nerusinare copilareasca acolo pe vechiul peron si ne-am uitat cu o maturitate cruda chiar la iesirea din gara.Esti strainul pe care inca nu mi-l amintesc...Dar pe care sper din toata inima ca l-am intanlit.

Stii...in viata mea de zi cu zi...iubesc pe fuga si traiesc alergand.  Fugaring prosteste iubiri impletite cu vise de copii. Si sfarsesc tot mai des fugind de ele, uitandu-le intr-un  colt al rusinii deciziilor luate pe moment. Stii...in viata de zi cu eu nu tac foarte mult, dar nu vorbesc aproape nicioadata. Si stii...mi-e mai usor sa iti vorbesc tie. Strainului, decat unui om care pretinde a ma cunoaste foarte bine. Tu nu ma vei cunoaste niciodata. Pe tine nici nu te va interesa iar eu te voi uita inca din clipa in care ti-ai reluat flecareala traseului existential.

E o primvara la fel de gri ca cerul care trebuie sa fie albastru. Asa mi-ai promis. Un cer albastru pentru fiecare primavara ce va pleca din viata mea pasind grabit spre regasirea cu toamna. Daca vreau sa fie altfel?De ce sa vreau sa fie cumva?De ce sa te astept cand te pot avea de fiecare data cand inchid ochii noaptea?Cand vrei...nu vrei... te am si te posed asa cum poftesc eu. Ce imi pasa mie ca ceilalti nu stiu?Ce imi pasa mie ca tie nu iti pasa?

E vorba de un strain pe care l-am intanlit in viitor si care ma iubeste fara sa stie. E vorba despre strainul care imi vorbeste mereu de tacere. E voarba despre tot ce nu am trait si ce ma asteapta dincola de primvara asta... E vorba ca mi-e dor cumplit de tine...
____________________________________________________________________________
*Nota autorului: Pasic am facut tot posibilul sa fii muza mea, dar stii ca ma pierd pe la jumatate.
**Nota autorului2 : Nu imi pasa catusi de putin de greselile de tastare.
***Nota autorului 3: a Nu se confunda cu strainul din scrierile anterioare. Fiecare personaj fictiv intanlit pe acest blog e unic. In concluzie fiecare strain cu povestea lui.