Corespondenta

Scrisorile catre nicaieri erau si si erau defapt cu destinatie...Cei carora le inchinam le-au simtit...Strainii, nu au fost niciodata straini...I-am cunoscut inainte sa ma stiu pe mine, si au fost parte integranta din universul meu stramt inca dinainte ca eu sa scriu. Poate ca ar fi cazul sa spun stop, si sa incetez cu  refularea/defularea sau cum dracu' se mai numeste, in scris. Poate ar trebui sa pun copertile unei noi carti....Sa incep sa traiesc altcumva...Sa trasez un viitor ceva mai optimist, care desi e sub semnul intrebarii sa fie cumva conturat macar in ochii mei.
Vezi...eu...nu sunt deloc un om pesimist, si nu vreau ca tu, cel care citesti sa ma judeci prin prisma unor nostalgii asternute virtual. Eu traiesc. Te sfatuiesc din suflet sa gusti din viata, sa o simti, sa alergi dupa fiecare clipa. Te sfatuiesc sa te razvratesti fata de tine, ca apoi sa cazi, sa te ridici, sa inveti.
Despre mine?Eu desenez adevarurile mele, tu crioneaza-ti propriile trairi, caci indiferent cat de mult consimti la cuvintele mele, ne motiveaza cu totul alte lucruri. Nu imi cunosti viata, nu incearca sa banuiesti macar prin ce am trecut, sau trec. Nu incerca sa iti dai seama daca imi exersez zambetul in oglinda, sau daca fericirea sau tristetea mea e aparenta. Te respect, te admir, ma bucur ca ma citesti si iti gasesti aici crampeie din suflet, dar adevaratul motiv pentru care eu scriu acest blog nu este o glorie de 5 minute, este ca tu sa iti dai seama ca nu esti singurul om care se confrunta cu mizerii. Mie scrisul nu imi da bani de buzunar. Si eu ma confrunt cu acelasi sistem bonlav, si eu vreau candva sa imi permit o vacanta exotica si da... cu toata nostalgia si cu tot boemul din scrisul meu, si eu stiu ca toate astea sunt zadarnice. Ca oamenii au griji mai mari, ca tara asta se afunda. Si mama mea e o persoana cand acra cand misto, si pe tata nu l-am mai vazut decat 24 de ore la un loc in ultimii 2 ani. Singura diferenta dintre mine si marea majoritate e ca eu ma gandesc si la altele. Ca inca nu ma mananca de vie aceste lucruri, dar daca nu scriu despre ele, asta nu inseamna ca nu le traiesc.DA! Imi plac petrecerile nebune, si da ma dezgusta pustii care ironizeaza cititul. Vezi contrastul?Eu sunt contrast. Una din puntile dintre lectura, arta, cultura si generatia mea... Nu sunt singura. Daca tu ma citesti si pe undeva esti de acord cu mine, si tu esti un pod.
In principiu nu pot schimba nimic. Nu singura. De aceea ma gandesc serios sa renunt la treaba asta cu blogul. Vreau sa ma pun pe carte. Sa o termin, sa ma lupt pentru ea. Sa fac ceva si pentru mine.

Despre viata.Trista cum e ea. Si ploaie.

 Ma gandisem sa fac o lista de dorinte pentru noul an... Dar nu prea vreau sa visez cu ochii deschis... si cum mi s-a spus ca scriind despre viata...trista cum e ea imi sta cel mai bine, am purces la scris. Dedic postul Fumatorului care aduce ploaia, Iuliei, Laviniei si unui altor straini pe care nu pot sa ii mentionez.

  As fi vrut sa fac o alt fel. Toata treaba asta cu iubirea, fericirea si cautarea unor raspunsuri. Dar toti au plecat cu cate un raspuns. Si eu mi-am pierdut rabdarea si nu ii pot mai astepta. Hamesita de viata, mi-am schimbat prioritatile iar... Prioritatile sunt ca frunzele salcamului... Cad dupa ploi, ingalbenesc dupa trecerea verii... Asa ca fericirea a incetat sa mai fie o prioritate, si am imbratisat cu resemnare, viata trista...asa cum e ea.Ce ar fi fost de facut? Cu cine sa ma bat?
 Insomniile mi-au pus sub ochi cearcane si in inima cicatrici. Urme. Amprente sau Imagini. Sunt niste strajieri fara glorie a unor vesti triste si a unor oameni nepasatori ca timpul. Am trecut prin toate, si fiecare moment mi s-a parut critic si intens. Acum, ca un batran fara amintiri vanez o altfel de liniste, o altfel de fericire... O altfel de dragoste si altfel de suspine. Pentru ca toate mi-au adus o nesfarsita si trista iubire pentru viata. Plina de defecte, de lipsuri, de rautate, de zambete si amintiri. Cum altfel sa traim, decat traindu-le pe toate propriu zis?Cum altfel sa scriu despre o viata intensa fara sa o traiesc?

M-am trezit zambind acru. Pentru toti cei care mi-au promis prietenie or dragoste. Cumva, dupa tristete si frustrare, am realizat ca singurul lucru pe care il aveam in comun cu ei era o serie de amintiri...o parte din trecut, asa cum eu am disparut din prezentul multora, s-a nimerit sa dispara si altii din prezentul meu.  Sunt produsul tuturor. Un amalgam de chipuri si clipe. De "cei mai buni prieteni" pe care i-am uitat....

Dupa inca o rascruce, dupa alta risipa a norilor...Dupa ce ploaia a incetat si soarele ranjeste stramb intr-o iarna uitata, inchin pentru viata, si tot ce inseamna ea...