As fi vrut sa fac o alt fel. Toata treaba asta cu iubirea, fericirea si cautarea unor raspunsuri. Dar toti au plecat cu cate un raspuns. Si eu mi-am pierdut rabdarea si nu ii pot mai astepta. Hamesita de viata, mi-am schimbat prioritatile iar... Prioritatile sunt ca frunzele salcamului... Cad dupa ploi, ingalbenesc dupa trecerea verii... Asa ca fericirea a incetat sa mai fie o prioritate, si am imbratisat cu resemnare, viata trista...asa cum e ea.Ce ar fi fost de facut? Cu cine sa ma bat?
Insomniile mi-au pus sub ochi cearcane si in inima cicatrici. Urme. Amprente sau Imagini. Sunt niste strajieri fara glorie a unor vesti triste si a unor oameni nepasatori ca timpul. Am trecut prin toate, si fiecare moment mi s-a parut critic si intens. Acum, ca un batran fara amintiri vanez o altfel de liniste, o altfel de fericire... O altfel de dragoste si altfel de suspine. Pentru ca toate mi-au adus o nesfarsita si trista iubire pentru viata. Plina de defecte, de lipsuri, de rautate, de zambete si amintiri. Cum altfel sa traim, decat traindu-le pe toate propriu zis?Cum altfel sa scriu despre o viata intensa fara sa o traiesc?
M-am trezit zambind acru. Pentru toti cei care mi-au promis prietenie or dragoste. Cumva, dupa tristete si frustrare, am realizat ca singurul lucru pe care il aveam in comun cu ei era o serie de amintiri...o parte din trecut, asa cum eu am disparut din prezentul multora, s-a nimerit sa dispara si altii din prezentul meu. Sunt produsul tuturor. Un amalgam de chipuri si clipe. De "cei mai buni prieteni" pe care i-am uitat....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu