Ma irita la culme orice zgomot ascutit. Da. Si scuzele tale tampite. Atat de rau ma irita si tulbura incat toata furia se ascunde in degetele crare incearca inutil sa aprinda bricheta. Tu vezi ce vant bate?Si cum claxoaneaza toti tampitii la seamafor? De ce te scuzi?Tine-ti gura. Te-ai dus dracu'. Ai plecat, nu ai de ce sa te scuzi. Nu e ca si cum nu as fi scoso cumva la capat. Nu e ca si cum nu as scoateo acum.
Rusesc sa imi aprind tigara. Bai...bai...nu te tine dupa mine. Cum adica cand vine? Pai daca nu da dracii in avioanele astea sa umple cerul de sange...va veni intr-o zi. Nu ma intreba mai multe. Avioanele cad. Oamenii mint. Deci asta cu siguranta in ce va fi peste cateva saptamani e ca aia cu dorul. Nu exista asa ceva. Trebuie sa crezi ca nu exista, altfel te devoreaza. Doar speranta si dorul pot sa iti futa creierii in halul asta. Alta tigara. Aprinde tu bricheta. Cum de ce?Imi tremura mainile. Da. Da, Sunt B.I.N.E. De ce speranta e tarfa?Pai tu nu vezi ce mi-a facut mie???? Tu nu vezi ca pe mine m-a terminat inainte sa imi incep viata?Ca am sperat la un milion de lucruri bune care nu au venit niciodata. Cum adica ce treaba are dorul?Prietene tu esti idiot?! E la fel..Dorul asta obositor si cum sa ii spun..care te consuma , nu face decat sa te face sa speri ca ti se va implini candva. Ce???Habar nu am ce sa se implineasca, nici tu nu stii prea bine. Dar rulezi tigari, golesti pahare si astepti marele eveniment. Te imbeti. Plangi. Golesti paharele , le umpli pe urma cu lacrimi, te ridici si o iei de la capat si pe urma te gasesti cu fosta ta iubire care se tine dupa tine strada Cliseule. Da. Aprinde-mi tigara. Discurusl asta aduce atata toamna in mine.
Nu ma... Dorul de tine nu mi-a adus decat dezastre. Uite. Mi-am ros unghiile, si mi-am taiat si parul. Sunt alta. Nu asta inseamna? Pai... cand femeiile isi rod unghiile, taie parul si schimba garderoba se schimba ba. Sau asa cred ele. Ca schimba lacatul de la sufletul lor, dar dorul se invecheste in ele ca prajitura aia din frigider pe care nu o mananca niciodata de teama sa nu se ingrase.
sâmbătă, 20 octombrie 2012
sâmbătă, 6 octombrie 2012
Cioburi?
.
Daca speri ca toamna sa iti duca pasul pe niste vai mai frumoase, afla ca in mintea si sufletul meu baltesc mlastini. Deci nu, suflet de sticla e scaparea catre vara, niciodata nu a fost. Acum ranjesc sec, si aprind tigara la tigara in asteptarea propriei mantuiri. Ciudat mod nu?vara trecuta, bantuita de ingerii imperfecti, cu jurnale incepute si neterminate..straini si cunoscuti...priviti-ma cu totii...Plutesc pe cu totul alta unda. Zambesc cu un altfel de zambet. Intineresc asa cum nu am mai facuto , caci pana acum nu eram pregatita pentru o tinerete atat de organica, reala si palpabila.
Hai sa lasansam pe mare niste vapoare de hartie...iubirea nostra va tine exact cat vor pluti ele deasupra apei... Si va ploua cu soare totusi. Si noi, mintind frumos ne vom saruta pe buze mereu. Pana cand ne va lua valul si pe noi. Si atunci cine sa ne salveze?pe noi cine ne mai gaseste in adancurile noastre?Cum mai gasim lumina in bezna din noi?
Nu. sufletul meu nu s-a spart...sticla mea e mult mai calitativa de atat...dar nu mai era doar un suflet de sticla oarecare. Mi l-au pictat...mi l-au facut vitraliu...sunt o noua eu, o noua tu...Speram sa nu fiu nevoita sa ma explic, dar cei care tanjesc dupa mica alice trebuiau sa o vada si cum creste. Cum devine om...cum poate doar sa mai fie nostalgica la amintirea cutiei ei de inghetata. Pentru ca...dragii mei...si voi v-ati manjit cu vicii...si voi ati gustat toata salbaticia si pacatul vietii...si nu puteti sa veniti in sufletul meu de sticla doar pentru mantuirea pacatelor...Eu nu va pot exonera, si nici scrisul meu nu o poate face.Eu abia ma pot salva pe mine, si nu am de gand sa imi scuz egoismul nou achizitionat. Pentru ca ma gasesc pe strada cu strainii mei, si ei nu ma recunosc..si apoi imi dau seama ca ei nu mai sunt straini...ca ei si-au gasit drumul catre tipar si se croiesc ca niste oameni normali. Pentru ca ma gasesc pe strada cu cei pentru care am fost inger imperfect...si ei nu isi mai amintesc cum si de ce m-au iubit...pentru ca si ei au scos din maneci de trisori , iubiri normale. Pentru ca cei pentru care scriam jurnale , si scrisori...s-au dus, si au ramas doar in mine.
Si vin altii... pentru care o scriu altfel de jurnale...in sangele carora o sa seman altfel de intrebari..si care au sa imi aduca altfel de lacrimi.Sau care sa ma invete cum sa uit a plange.
Daca speri ca toamna sa iti duca pasul pe niste vai mai frumoase, afla ca in mintea si sufletul meu baltesc mlastini. Deci nu, suflet de sticla e scaparea catre vara, niciodata nu a fost. Acum ranjesc sec, si aprind tigara la tigara in asteptarea propriei mantuiri. Ciudat mod nu?vara trecuta, bantuita de ingerii imperfecti, cu jurnale incepute si neterminate..straini si cunoscuti...priviti-ma cu totii...Plutesc pe cu totul alta unda. Zambesc cu un altfel de zambet. Intineresc asa cum nu am mai facuto , caci pana acum nu eram pregatita pentru o tinerete atat de organica, reala si palpabila.
Hai sa lasansam pe mare niste vapoare de hartie...iubirea nostra va tine exact cat vor pluti ele deasupra apei... Si va ploua cu soare totusi. Si noi, mintind frumos ne vom saruta pe buze mereu. Pana cand ne va lua valul si pe noi. Si atunci cine sa ne salveze?pe noi cine ne mai gaseste in adancurile noastre?Cum mai gasim lumina in bezna din noi?
Nu. sufletul meu nu s-a spart...sticla mea e mult mai calitativa de atat...dar nu mai era doar un suflet de sticla oarecare. Mi l-au pictat...mi l-au facut vitraliu...sunt o noua eu, o noua tu...Speram sa nu fiu nevoita sa ma explic, dar cei care tanjesc dupa mica alice trebuiau sa o vada si cum creste. Cum devine om...cum poate doar sa mai fie nostalgica la amintirea cutiei ei de inghetata. Pentru ca...dragii mei...si voi v-ati manjit cu vicii...si voi ati gustat toata salbaticia si pacatul vietii...si nu puteti sa veniti in sufletul meu de sticla doar pentru mantuirea pacatelor...Eu nu va pot exonera, si nici scrisul meu nu o poate face.Eu abia ma pot salva pe mine, si nu am de gand sa imi scuz egoismul nou achizitionat. Pentru ca ma gasesc pe strada cu strainii mei, si ei nu ma recunosc..si apoi imi dau seama ca ei nu mai sunt straini...ca ei si-au gasit drumul catre tipar si se croiesc ca niste oameni normali. Pentru ca ma gasesc pe strada cu cei pentru care am fost inger imperfect...si ei nu isi mai amintesc cum si de ce m-au iubit...pentru ca si ei au scos din maneci de trisori , iubiri normale. Pentru ca cei pentru care scriam jurnale , si scrisori...s-au dus, si au ramas doar in mine.
Si vin altii... pentru care o scriu altfel de jurnale...in sangele carora o sa seman altfel de intrebari..si care au sa imi aduca altfel de lacrimi.Sau care sa ma invete cum sa uit a plange.
joi, 4 octombrie 2012
Aspecte.
Da da. Sunt bonlava. Am intanlit prea multi oameni care mi-au spus ca sufar de ceva, cand pe dracu'...eu nu aveam nimic. Si daca atunci nu aveam nimic, adica nu eram suferinda de ceva anume... acum m-au imbonlavit. Cu de toate. Adica eu eram...Cum sa o spun... Un om cam ca toti neoamenii... Intrebam si eu ce e cu viata, fugaream si eu ce numiti voi astazi vise...aveam si eu asteptari de la un viitor care a iesit mai pe dos decat o bluza imbracata la betie. Si ati venit voi si ati facut cam ce ar face un taifun in New York. Da. sufletul meu e locuit de atata lume incat acopera N.Y.
Unii si-au meritat majuscule in viata mea.* Cei mai multi si-au bagat majuscula in buzunar si au plecat in cealalta parte a globului.Multi cred ca au majuscule cand inca sunt la nota de subsol **. Si scriu paragrafe mari si mici, frumoase si urate...cu cifre si litere, cu idei si cu non-sensuri. Pentru ca e vorba despre cum ma scrieti voi pe mine si cum as putea sa va scriu eu pe voi. Sa iti scriu in carne un rand. O poveste, un cantec care sa te doara pana la os, dar de care sa nu poti uita. Turistii... cei care au venit in vizita, si au manjit tot ce era cu adevarat autentic in mine, care au furat rabdari ca prosoape din hoteluri, nu mi-au oferit povesti prea frumoase de spus sau scris. In capul meu oricum toata calatoria lor era mai candida decat ce aveau ei sa imi ofere. Strainii... Strainii sunt inca straini. De la ei inca invat. Lor le uit cel mare repede fetele si cel mai greu invataturile. Ei nu au cerut nimic. Ei nu au dat voluntar prea multe, dar ridicand din umeri si emitand pareri autorizate de oameni destepti...mi-au dat mai multe decat meritam eu.
Inca nu sunt pregatita sa scriu despre tine. Inca nu stiu daca esti un semn de intrebare sau o virgula. Inca nu stiu daca incapi in propozitia mea. Inca esti o contradictie in mine si deci nu ma pot scrie in acelasi paragraf cu tine. Cand o sa o fac o sa il incep cu "poate...".
Sunt bonlava. Dar ma tratez cu niste chestii complicate, numite cuvinte. Cu ale m-am vindecat mai mereu. Mi le-am spus in cap si mi le-am scris in piele pana cand m-au salvat de tot ce sunt sau as putea fi.
P.S * Da. Iulia. Nu a fost rea-intentie. E de bine.
** Nu. Aurelian nu ma refeream la tine:))
Unii si-au meritat majuscule in viata mea.* Cei mai multi si-au bagat majuscula in buzunar si au plecat in cealalta parte a globului.Multi cred ca au majuscule cand inca sunt la nota de subsol **. Si scriu paragrafe mari si mici, frumoase si urate...cu cifre si litere, cu idei si cu non-sensuri. Pentru ca e vorba despre cum ma scrieti voi pe mine si cum as putea sa va scriu eu pe voi. Sa iti scriu in carne un rand. O poveste, un cantec care sa te doara pana la os, dar de care sa nu poti uita. Turistii... cei care au venit in vizita, si au manjit tot ce era cu adevarat autentic in mine, care au furat rabdari ca prosoape din hoteluri, nu mi-au oferit povesti prea frumoase de spus sau scris. In capul meu oricum toata calatoria lor era mai candida decat ce aveau ei sa imi ofere. Strainii... Strainii sunt inca straini. De la ei inca invat. Lor le uit cel mare repede fetele si cel mai greu invataturile. Ei nu au cerut nimic. Ei nu au dat voluntar prea multe, dar ridicand din umeri si emitand pareri autorizate de oameni destepti...mi-au dat mai multe decat meritam eu.
Inca nu sunt pregatita sa scriu despre tine. Inca nu stiu daca esti un semn de intrebare sau o virgula. Inca nu stiu daca incapi in propozitia mea. Inca esti o contradictie in mine si deci nu ma pot scrie in acelasi paragraf cu tine. Cand o sa o fac o sa il incep cu "poate...".
Sunt bonlava. Dar ma tratez cu niste chestii complicate, numite cuvinte. Cu ale m-am vindecat mai mereu. Mi le-am spus in cap si mi le-am scris in piele pana cand m-au salvat de tot ce sunt sau as putea fi.
P.S * Da. Iulia. Nu a fost rea-intentie. E de bine.
** Nu. Aurelian nu ma refeream la tine:))
sâmbătă, 29 septembrie 2012
chestii care pleaca.
Admit. Sunt paralizata cand mai pleaca cate ceva. Cate un zambet. Cate un om...sau cate o bucata din mine. Nu stiu sa reactionez, mai ales ca stiu ca toate astea pleaca...pleaca...se duc si raman doar ca fantome sinistre in mine. Ma paralizeaza absolut tot ce imi lipseste.
Astept cu rabdare iritanta sa mai vina cate un tren cu cate o vara interesanta. Dar uita, sau fuge catre alta gara. Bagamias... Adica eu nu merit toate lucrurile alea bune care nu au venit niciodata??? Desigur ca le meritam, desigur ca s-au dus dracu' sperantele ca pana la urma o sa curga cu clisee de viata buna. Si acum ce sa fac...?Pai mai sparg o samanta...mai fumez o tigara...Nu poti sa opresti chestiile astea sa te loveasca gradat, asa ca le privesti absent si astepti sa te trezeasca cate o flegma de iubire sau ceva.
Bun. Vreau sa iti fac cafeaua. Si o clatita. si apoi sa taci dracu' si sa ma lasi sa imi fumez tigara in linistea de sine pe care mi-o ofera momentul. Desigur ca nu te poti abtine sa imi strici momentul. Dar, la naiba cu asta. Strica-l...strica-ma si pe mine...repara-ma. Numai te rog...frumos chiar... nu ma plictisi, si nu pleca.
Concluzia?Oamanii nu apuca sa prinda radacini in mine. Eu nu apuc sa ii iubesc si sa prind radacini in ei. Ori ma gonesc ei din mine...ori ii gonesc eu definitiv din ei.
Astept cu rabdare iritanta sa mai vina cate un tren cu cate o vara interesanta. Dar uita, sau fuge catre alta gara. Bagamias... Adica eu nu merit toate lucrurile alea bune care nu au venit niciodata??? Desigur ca le meritam, desigur ca s-au dus dracu' sperantele ca pana la urma o sa curga cu clisee de viata buna. Si acum ce sa fac...?Pai mai sparg o samanta...mai fumez o tigara...Nu poti sa opresti chestiile astea sa te loveasca gradat, asa ca le privesti absent si astepti sa te trezeasca cate o flegma de iubire sau ceva.
Bun. Vreau sa iti fac cafeaua. Si o clatita. si apoi sa taci dracu' si sa ma lasi sa imi fumez tigara in linistea de sine pe care mi-o ofera momentul. Desigur ca nu te poti abtine sa imi strici momentul. Dar, la naiba cu asta. Strica-l...strica-ma si pe mine...repara-ma. Numai te rog...frumos chiar... nu ma plictisi, si nu pleca.
Concluzia?Oamanii nu apuca sa prinda radacini in mine. Eu nu apuc sa ii iubesc si sa prind radacini in ei. Ori ma gonesc ei din mine...ori ii gonesc eu definitiv din ei.
marți, 11 septembrie 2012
Copiute si clisee.
Ne invartim ca bezmeticii intr-o lume stramta si croita prost si avem ocazia sa fim oricum. Cu toate astea, ca dracu alegem sa fim niste clisee. Sa gandim ca niste neadaptati flamazni dupa intergrare. Ati construit o lume gri, care arata exact ca voi si in care voi aratati exact ca ei. Si peste tot cacatul asta, mai aveti si tupeul josnic sa ii repudiati pe cei care nu va mimeaza felul mizerabil de "a fi". Pana si verbul "a fi " ( gramatica de baza), nu vi se potriveste, caci pana la urma sunteti niste reluari ale unor reluari. Sunteti plicticosi si fara substanta si azi m-ati enervat peste masura...clisee ordinare care iti sug orice urma de viata.
vineri, 7 septembrie 2012
V-as iubi pe toti, daca nu v-as uri atata.
Da.Pe toti, de la un capat la altul.Fara exceptie si fara drum spre iertari. V-as iubi daca ati intelege de ce dracu' scriu, dar nici macar unul nu ati dibuit raspunsul corect. Nu stiti ca toate, dar toate greselile de exprimare, tastare si punctuatie se trag din graba mea de a scrie. Din toata straduinta cuvintelor asternute sa iasa din mine. V-as iubit curat, ba, daca ati intelege ce scrie inauntrul meu. Ce culoare are, sau macar ce zgomot de fond scoate, textul ala stupid care ma mananca cu zile. Ce poti tu sa sa citesti, e o copie hada, proasta, a ceva ce ma chinui sa redau de ani buni. De cand am inteles ca trebuie neaparat sa scot cumva, ceva din mine, caci toate dumele, replicile taioase, dicursurile filosofice sunt doar scursuri ale fiintei mele. Nu frate, eu tre' sa scriu gresit, caci altfel nu ar fi sincer. Tre' sa redau pe loc ce am senzatia ca simt. Niste umbre jalnice care niciodata nu se aliniaza in lumina care ar trebui.
De asta, de asta, va urasc pe toti. Nici macar unul din voi nu e in stare sa imi spuna: OPRESTE-TE IN PULA MEA! STRICI CUVINTE PE ORBI SI SURZI.
De asta, de asta, va urasc pe toti. Nici macar unul din voi nu e in stare sa imi spuna: OPRESTE-TE IN PULA MEA! STRICI CUVINTE PE ORBI SI SURZI.
sâmbătă, 1 septembrie 2012
Detalii.
Da... poate ca nu ar trebui sa ne cunoastem atat de bine. Poate dupa zambete si rasete sunt traume, pe care nu ar trebui sa le rascoleasca nimeni. Sa scormoneasca cineva doar in cautarea unor defecte. Pentru ca, ei bine...Toti suntem plini de mizerii pe care le ascundem in fel si chip. Si poate unii oameni, in unele momente ale vietii lor chiar nu au nevoie de psihologi care sa ii inteleaga, poate ca s-au saturat de oameni plini de o compasiune egoista, si poate ar trebui sa fie lasati dracu' in pace sa isi vindece singuri bubele sufletesti.
Daca vrei sa iti placa cineva...si sa te placi pe tine in incercarea ta de a fi.. iubit, prieten, sora, frate, mama... poaate, zic poate ar trebui sa nu il treci prin oglinda care apropie ingrozitor de tare detaliile. Pentru ca te lovesti de imprefectiuni, si tie nu iti plac imperfectiunile pentru ca le porti in tine zi de zi, este? Stiu...ai stupida senzatie ca tocmai secretele murdare ale cuiva (replica ieftina de film), te aseamna cu el, dar crede-ma ,faptul ca tu le cauti asa de insetat de mizerii spune mai multe despre tine decat despre el.
Deci trage linie, priveste padurea si nu copacii. Nu te analiza prea atent, pentru ca o sa te gasesti un om normal, intr-o lume banala. Priveste-te in oglinzile distorsionate. Asa poti extraordinar. Nu iti compara traumele cu ale celorlalti, nu iti mai dori sa fii ca ei. La sfarsitul zilei, toti suntem privitorii propriului film, impartim acelasi cer, si ne angajam ca de maine dimineata sa cautam aceasi fericire. Lasa diopriile pentru oftalmologi. Sparge oglinda. Iesi din cercul pe care ti l-au desenat. Cauta. Iubeste. "Live and let live!"
marți, 28 august 2012
Nebunul.
O camera mistuind de oameni aproape adormiti veheaza asupra unuia adormit pe veci. "A murit asa de tanar", ma scapa cate o baba amatoare de spectacol vrand sa stoarca lacrimi mamei obosite deja. Indiferenti majoritatea la amploarea evenimentului la care iau parte, mai ranjesc, mai glumesc, mai casca. E deja trecut de 2...cui sa ii mai pese de tineretea apusa?
In atmosfera aproape de promenada, o aparitie surprinzatoare taie murmurul. Nebunul fu intampinat de priviri uimite, amuzate sau taioase. O cotoroanta plictisita parca l-ar fi dat afara, dar temandu-se parca sa tulbure somnul mortului se abtinu. Nebunul, arata exact cum societatea spune ca arata un nebun. Sarac, cu barba si cu figura de prooroc isi facu o cruce mare langa sicriu. Gesturile ii erau urmarite cu o curiozitate de psihiatru de toti participantii la aceasta "adunare selecta". A strans cu atentie frunzele florilor cazute pe langa sicriu si le-a bagat in buzunarul de la piept cu atentie colectand un suvenir funebru.O clipa de meditatie si ruga trimisa la nu stiu ce divinitate.Cu mainile impreunate privi spre cei ce il inconjurau si isi retrase mainile spre ochi intr-un bocet aproape infantil. Crudul moment in care nebunul constientiza realitatea pe care o parasise. Lua o lumnare de pe piedestal...si cu ea in mana leca sa bantuie un alt fel de intuneric. Pleca in cautarea universului propriu pe care cei prezenti in camera mortuara nu il puteau banui. Cu lumina intre palme, pleca in bezna realitatii inspre eterna stare de vis. Cine sa il invinovateasca pe nebun, de fuga neintrerupta spre locul lui mai bun?Cine sa ii inteleaga nevoia de refugiu in fata absurdului realitatii?
Ce poate fi mai trist ma intreb decat un nebun care plange? Un moment in care constinetizezi nimicul de care ai fugit...E tot acolo... E la fel de rece si ridicol... Niste oameni care casca langa trupul rece al unui spanzurat... Un nebun care se intoarce resemenat la nebunia lui primitoare.
In atmosfera aproape de promenada, o aparitie surprinzatoare taie murmurul. Nebunul fu intampinat de priviri uimite, amuzate sau taioase. O cotoroanta plictisita parca l-ar fi dat afara, dar temandu-se parca sa tulbure somnul mortului se abtinu. Nebunul, arata exact cum societatea spune ca arata un nebun. Sarac, cu barba si cu figura de prooroc isi facu o cruce mare langa sicriu. Gesturile ii erau urmarite cu o curiozitate de psihiatru de toti participantii la aceasta "adunare selecta". A strans cu atentie frunzele florilor cazute pe langa sicriu si le-a bagat in buzunarul de la piept cu atentie colectand un suvenir funebru.O clipa de meditatie si ruga trimisa la nu stiu ce divinitate.Cu mainile impreunate privi spre cei ce il inconjurau si isi retrase mainile spre ochi intr-un bocet aproape infantil. Crudul moment in care nebunul constientiza realitatea pe care o parasise. Lua o lumnare de pe piedestal...si cu ea in mana leca sa bantuie un alt fel de intuneric. Pleca in cautarea universului propriu pe care cei prezenti in camera mortuara nu il puteau banui. Cu lumina intre palme, pleca in bezna realitatii inspre eterna stare de vis. Cine sa il invinovateasca pe nebun, de fuga neintrerupta spre locul lui mai bun?Cine sa ii inteleaga nevoia de refugiu in fata absurdului realitatii?
Ce poate fi mai trist ma intreb decat un nebun care plange? Un moment in care constinetizezi nimicul de care ai fugit...E tot acolo... E la fel de rece si ridicol... Niste oameni care casca langa trupul rece al unui spanzurat... Un nebun care se intoarce resemenat la nebunia lui primitoare.
miercuri, 22 august 2012
Vedere...
Am lasat pe veranda o vedere de la mare... Nu a mea.. caci eu nu am vazut marea niciodata. Vederea mi-a adus aminte de iubirea noastra...Care a fost mereu acolo, dar fata de care nu mi-am implinit promisiunea. Sinceritatea cu care m-am hotarat sa scriu pe spatele ei a luat-o la goana cand s-au intors din vacanta amintirile noastre...
Stii... la vremea aia, eram un copil...la vremea asta ma simt inca mai tanara decat iubirea pentru tine...caci tineretea mi-a venit cu niste raspunsuri de la tine. La vremea aia nu te iubeam cu ochi pagani caci poate nici nu te vedeam chiar cum esti, ci mai degraba cu cum imi doream eu sa fii...cu toate cele ce imi lipseau mie. Atunci nu stiam sa mint prea bine pe restul, dar eram maestra a imi desena povesti in cap. A trecut atata timp de atunci incat mi se pare un fleac sa ii mint pe toti ca nu te-am cunoscut..asa cum numai eu puteam sa imi inchipui ca te cunosc...atata timp de cand nu ne-am soptit iubiri mincinoase la urechi, incat parca e o poveste pe care sa le spui copilelor inainte sa adoarma. Cu toate astea, nu ma mai indoiesc...caci de fiecare data cand mi se pare ca nu te mai stiu... te ascult in cap vorbind si las dorul sa curga calm prin mine. Doar asa pot sa gasesc pacea.
Te-am urat cu o intensitate poate mai mare decat te-am iubit...dar ura am uitat-o asa cum niciodata nu am putut sa uit iubirea... Cred ca pana la urma cea mai mare tristeste si fericire a vietii mele e speranta ca timpul le ingroapa pe toate, asa cum ne-a ingropat si pe noi cei de atunci. A lasat niste oameni mari... Tineri, dar mari... care iubesc convenient...de teama sa nu ramana singuri.
Te-am urat cu o intensitate poate mai mare decat te-am iubit...dar ura am uitat-o asa cum niciodata nu am putut sa uit iubirea... Cred ca pana la urma cea mai mare tristeste si fericire a vietii mele e speranta ca timpul le ingroapa pe toate, asa cum ne-a ingropat si pe noi cei de atunci. A lasat niste oameni mari... Tineri, dar mari... care iubesc convenient...de teama sa nu ramana singuri.
vineri, 20 iulie 2012
Bilet de pus in rama.
''Ai grija de mine. Te iubesc!''
''Hei...Buna... Am cateva saptamani de cand tratez viata cumva diferit. Am cateva saptamani de cand am inceput sa invat cum e corect sa ma tratez pe mine, pentru ca pana acum am fost mult prea impartiala. Nu e in regula sa nu vreau foarte multe pentru mine, si trag cu dintii acum pentru un viitor al meu. Nu. Pentru mine nu e in regula sa incerci sa ma corectezi, indrepti, repari, pentru ca eu functionez asa cum sunt de cand ma stiu, Si de cand ma stiu am fost frumoasa si desteapta. Asta a fost prima mea formula de prezentare chiar. Cand oamenii ma intrebau cum ma cheama (pe la 1 an jumate) raspundeam cu acelasi zambet triumfator ca si astazi :Ma cheama Radu Claudia Alice si sunt desteapta si frumoasa foc. Ai sa razi pentru ca vezi...modestia nu a fost niciodata unul din defectele mele.
Mi se pare ca rostul meu este unul mai inaltator decat sa imi caut rostul... Paradoxal , poate va uimeste avand in vedere ca sufar de personalitate multipla, dar eu nu imi caut o identitate, tocmai pentru ca am deja prea multe. Si nici nu sunt confuza in privinta lor. Ma irita oamenii care incearca sa ma convinga ca nu stiu ce vreau de la mine, si ca nu ar trebui sa am nu stiu ce asteptari. Ma irita cu atat mai mult cand reusesc sa ma darame si eu iar trebuie sa port conversatii lungi si obositoare cu mine despre telul meu in viata.''
Adevarul e ca foarte greu sa ma conving pe mine de toate astea. Imi e greu sa cred ca o sa fiu vreodata un om intreg sau tipic. Normalitatea m-a deranjat intodeauna, dar acum, cand sunt destul de singura in anormalitatea mea...nu ar strica sa simt la fel ca ceilalti. La fel ca si tine incerc sa nu sacrific ce iubesc pentru zile mai bune, dar din ce in ce mai mult, nu mi se pare ca am de ales. Sa imi sacrific strainii sau cunoscutii, ar fi ca si cum as reconstruio pe Radu Claudia Alice cea frumoasa si desteapta foc, cu tot personalitatile aferente. Banuiesc ca ar fi prea extenuant sufleteste vorbind. Mi se pare ca am dus o lupta deja prea lunga cu mine, si ca ar fi timpul sa ridic steagul alb si sa semnez un armistitiu cu toate mastile mele.
E timpul sa incep sa cred in ceva palpabil, ca sa reusesc o vindecare completa. Iar tu, tu ar trebui sa incepi sa ma vezi ca o entitate reala. Ar trebui sa ma citesti in spatele randurilor astea. Ar trebui sa renunti la prejudectile tale stupide si pur si simplu sa ma iubesti pentru omul care sta in spatele acestui refugiu virtual.Pentru ca acum nu mai sunt fata de la rascruce...acum rascrucea sunt eu.
''Hei...Buna... Am cateva saptamani de cand tratez viata cumva diferit. Am cateva saptamani de cand am inceput sa invat cum e corect sa ma tratez pe mine, pentru ca pana acum am fost mult prea impartiala. Nu e in regula sa nu vreau foarte multe pentru mine, si trag cu dintii acum pentru un viitor al meu. Nu. Pentru mine nu e in regula sa incerci sa ma corectezi, indrepti, repari, pentru ca eu functionez asa cum sunt de cand ma stiu, Si de cand ma stiu am fost frumoasa si desteapta. Asta a fost prima mea formula de prezentare chiar. Cand oamenii ma intrebau cum ma cheama (pe la 1 an jumate) raspundeam cu acelasi zambet triumfator ca si astazi :Ma cheama Radu Claudia Alice si sunt desteapta si frumoasa foc. Ai sa razi pentru ca vezi...modestia nu a fost niciodata unul din defectele mele.
Mi se pare ca rostul meu este unul mai inaltator decat sa imi caut rostul... Paradoxal , poate va uimeste avand in vedere ca sufar de personalitate multipla, dar eu nu imi caut o identitate, tocmai pentru ca am deja prea multe. Si nici nu sunt confuza in privinta lor. Ma irita oamenii care incearca sa ma convinga ca nu stiu ce vreau de la mine, si ca nu ar trebui sa am nu stiu ce asteptari. Ma irita cu atat mai mult cand reusesc sa ma darame si eu iar trebuie sa port conversatii lungi si obositoare cu mine despre telul meu in viata.''
Adevarul e ca foarte greu sa ma conving pe mine de toate astea. Imi e greu sa cred ca o sa fiu vreodata un om intreg sau tipic. Normalitatea m-a deranjat intodeauna, dar acum, cand sunt destul de singura in anormalitatea mea...nu ar strica sa simt la fel ca ceilalti. La fel ca si tine incerc sa nu sacrific ce iubesc pentru zile mai bune, dar din ce in ce mai mult, nu mi se pare ca am de ales. Sa imi sacrific strainii sau cunoscutii, ar fi ca si cum as reconstruio pe Radu Claudia Alice cea frumoasa si desteapta foc, cu tot personalitatile aferente. Banuiesc ca ar fi prea extenuant sufleteste vorbind. Mi se pare ca am dus o lupta deja prea lunga cu mine, si ca ar fi timpul sa ridic steagul alb si sa semnez un armistitiu cu toate mastile mele.
E timpul sa incep sa cred in ceva palpabil, ca sa reusesc o vindecare completa. Iar tu, tu ar trebui sa incepi sa ma vezi ca o entitate reala. Ar trebui sa ma citesti in spatele randurilor astea. Ar trebui sa renunti la prejudectile tale stupide si pur si simplu sa ma iubesti pentru omul care sta in spatele acestui refugiu virtual.Pentru ca acum nu mai sunt fata de la rascruce...acum rascrucea sunt eu.
vineri, 13 iulie 2012
Despre frumusete.
Am vazut cum aspectul fizic al unui om poate sa il acreasca, complexeze, sa il inraiasca literlalmente, dar am vazut si oameni impacati cu sine. Nu sunt in nici una din tabare, pentru ca eu nu sunt un om urat, si nici pe departe frumos. Indodeauna imi schimb fizicul dupa cum imi schimb personalitatea, pentru ca caracterul meu cameleonic nu rezista normalitatii. Ma schimb, ma transform intr-o tipa chiar frumoasa atunci cand simt ca asa sunt, si intr-o banala adolescenta in marea majoritate a timpului. Lupta noastra de a fi frumosi nu are legatura cu lupta noastra de a fi buni, spun asta pentru ca am vazut foarte multe carcatere infecte deghizate fizic in ingeri, fara sa se chinuie prea mult. Dragi mei, natura nu a fost dreapta, nici buna sau poate ca nu a fost deloc, lasand toata treaba grea in mana geneticii, dar daca tu simti ca in tine e o persoana frumoasa, ai face bine sa faci tot posibilul sa o aduci TU la suprafata, pentru ca inauntrul tau o sa moara de singuratate. Ne folosim de artificii ca sa placem, si e normal asa...
Bun... nu pledez pentru superficialitate (pare ciudat dupa asa un text), dar pledez pentru lupta ta de a corecta masina imperfecta, pledez pentru cautarea perfectiunii atat fizica cat si sufleteasca. Implineste-te ca om si nu lasa propriile bube sufletesti sa iti infecteze trupul. Fii ingrijit si frumos in fiecare zi! Crede ca poti sa fii un star de cinema daca acolo vrei sa ajungi... Harta sufletului tau este trupul...nu uita asta.
******Text dedicat unui suflet frumos, care se imbonlaveste rapid de singuratate.
joi, 5 iulie 2012
Azi.
Azi inchin singura pentru zilele mele bune. si pentru zilele tale bune, si pentru cele ce vor sa mai vina. Azi sunt eu cea lucida. Te invit sa ma provoci.
vineri, 29 iunie 2012
Intamplarea de a fi eu.
Puteam sa fiu oricine altcineva sau altceva. Puteam sa fiu una din fetele alea frumoase pe care le vezi pe strada, puteam sa fiu un zambet sau o zi de toamna. Totusi, intamplarea a facut sa fiu eu. Nu stiu cat de fericita a fost, aceasta intamplare pentru cei din jur, dar eu a trebuit sa ma obisnuiesc cu ea, si de-a lungul timpului am reusit sa intru exact in pielea mea, si sa fiu cine s-a intamplat sa fiu. Cu toate astea, pana azi, am intanlit o sumedenie de omanei care nu s-au obisnuit cu obiceiul meu ciudat de a da vieti peste cap, si s-au gandit ca stiu mai bine ce si cum. Ca ar putea, pe undeva, sa stie mai bine ce e bine si ce rau pentru mine, cand eu am dizolvat aceste concepte de mult in perceptia mea asupra lumii. In schimb s-au ales cu masti conventionale. Cu niste personaje pe care eu le joc alternativ in fata unui public mediocru.
Intamplarea a facut sa gresesc mult cand a venit vorba de iubire. Intamplator inca iubesc la intamplare, desi in mod cert ranile care rasar dupa fiecare ''ramas-bun'', nu par a invata sa se cicatrizeze, si parca timpul le uita pe sub pielea mea. Nu imi aleg insa prietenii intamplator, dar pare ca ei ma aleg pe mine asa.
Intamplarea de a fi eu, mi-a adus atat bucurii cat si lacrimi. Caci nu e greu sa fii Claudia sau Alice sau Ingerul Imperfect atat timp cat nu le pun sa convietuiasca in mine.Personalitatile mele multiple mi-au rearanjat prioritatile dupa propriu plac cam odata la cateva ore, ceea ce m-a adus intr-o stare de oboseala continua.
Mai am cateva lupte grele de dus cu niste demoni ce imi rod constiinta in mod constant de prea mult timp. Pe toate le voi face in timp, dupa ce voi fi sapat alte transee, dupa ce imi voi fi adunat o noua escadrila, dupa ce pe campul de lupta nu vor mai fi ramas doar aripile unor ingeri absenti. Pana atunci, ne vom imbata cu litere sau promisiuni, caci pana una alta nu avem de ales decat sa traim.
Intamplarea a facut sa gresesc mult cand a venit vorba de iubire. Intamplator inca iubesc la intamplare, desi in mod cert ranile care rasar dupa fiecare ''ramas-bun'', nu par a invata sa se cicatrizeze, si parca timpul le uita pe sub pielea mea. Nu imi aleg insa prietenii intamplator, dar pare ca ei ma aleg pe mine asa.
Intamplarea de a fi eu, mi-a adus atat bucurii cat si lacrimi. Caci nu e greu sa fii Claudia sau Alice sau Ingerul Imperfect atat timp cat nu le pun sa convietuiasca in mine.Personalitatile mele multiple mi-au rearanjat prioritatile dupa propriu plac cam odata la cateva ore, ceea ce m-a adus intr-o stare de oboseala continua.
Mai am cateva lupte grele de dus cu niste demoni ce imi rod constiinta in mod constant de prea mult timp. Pe toate le voi face in timp, dupa ce voi fi sapat alte transee, dupa ce imi voi fi adunat o noua escadrila, dupa ce pe campul de lupta nu vor mai fi ramas doar aripile unor ingeri absenti. Pana atunci, ne vom imbata cu litere sau promisiuni, caci pana una alta nu avem de ales decat sa traim.
sâmbătă, 2 iunie 2012
Zile bune...
Am scris postul asta intr-o zi ploioasa, in care inevitabil ai adus soare. Am tins sa scriu la superlativ caci altfel nu stiu sa scriu despre tine. Nu m-am pornit sa scriu un epilog caci nu imi iau la revedere de la nimeni, ci trimit o invitatie, o vedere din sufletul meu.
Multe din zilele mele bune le-ai adus tu, ca pe niste cadouri vii...Le-am impartit pentru ca intre noi nu au stat mercantilitati, si rautatile ieftine s-au temut de tineretea pe care am respirato in fiecare clipa petrecuta impreuna. Imi doresc pentru tine niste zambete sincere, niste oameni frumosi, caci eu cu tine am tras lozul cel mare cand am intrat in sufletul tau.Si nu stii de cate ori am uitat sa iti multumesc pentru ca m-ai salvat de mine, si de cate ori m-ai adus inapoi. Stii...nu ma pot opri din zambit, cand imi dau seama ca am fost martora la o autentica poveste de succes. Tu nu esti vara trecuta, tu nu esti ultima ploaie, tu nu poti fi altceva decat prima sarutare pe frunte a tineretii... Caci tu esti tanara, caci tu esti viata, caci tu esti catifelarea unui sarut. Caci impreuna suntem extraordinare ca un rasarit. Caci fara trecerea ta prin viata mea eu as fi fost banala.
Privind la cate ai adus, nu imi pot inchipui cate o sa iei...Ei, multi nu stiu de cate ori ai trecut prin viata cu zambetul pe buze si cu sufletul bucati. Ei nu stiu cate lacrimi nu ai mai putut sa versi... Acum sa se vada toate cicatricile. Sunt dovezi ca ai luptat, dreapta...pe tocuri de 15' si cu rujul in buzunar, caci tu nu stii sa pleci privirea. Sa nu iti pui peceti la suflet niciodata....Iulia, iti fac cadou un haos al tau... si dupa el o liniste de aur. Iti dau un haos pe care sa il faci dupa asteptarile tale, pe care sa il ordonezi candva...de care sa ai grija ca de un iubit ascuns. Iti dau viitorul....Si cand va fi sa mergi pe niste drumuri mai blande...sa zambesti si pentru
mine...Pentru noi doua...
Inchei succint, caci eu nu scriu testamente...eu nu am nevoie sa las mosteniri cand am oameni ca tine care m-au luat ca pe "Asigurare de viata", care pot da marturie acum si mai tarziu despre cine sunt...ce am de dat. si ce am pierdut pana acum.Daca o sa fie sa cazi, eu voi fi acolo sa te ridic, sau la capatul unui fir telefonic sa te ajut cu vorbe sa iti cureti coama si sa iti lingi ranile. Esti Iulia mea, eu stiu ca ai sa si gresesti, dar pentru ca tu esti "omul meu", ca sa stiu ca si eu am o sa sansa, trebuie neaparat sa castigi, sa reusesti....
Iulia...pentru tine, Bogdan, si alti cativa mi-as face iar viata un drum...sa va vad pe voi fericiti, sarbatorind in stil mare...cu sau fara mine, cicocnind din pahare de cristal pentru zilele mele bune...:)
Multe din zilele mele bune le-ai adus tu, ca pe niste cadouri vii...Le-am impartit pentru ca intre noi nu au stat mercantilitati, si rautatile ieftine s-au temut de tineretea pe care am respirato in fiecare clipa petrecuta impreuna. Imi doresc pentru tine niste zambete sincere, niste oameni frumosi, caci eu cu tine am tras lozul cel mare cand am intrat in sufletul tau.Si nu stii de cate ori am uitat sa iti multumesc pentru ca m-ai salvat de mine, si de cate ori m-ai adus inapoi. Stii...nu ma pot opri din zambit, cand imi dau seama ca am fost martora la o autentica poveste de succes. Tu nu esti vara trecuta, tu nu esti ultima ploaie, tu nu poti fi altceva decat prima sarutare pe frunte a tineretii... Caci tu esti tanara, caci tu esti viata, caci tu esti catifelarea unui sarut. Caci impreuna suntem extraordinare ca un rasarit. Caci fara trecerea ta prin viata mea eu as fi fost banala.
mine...Pentru noi doua...Inchei succint, caci eu nu scriu testamente...eu nu am nevoie sa las mosteniri cand am oameni ca tine care m-au luat ca pe "Asigurare de viata", care pot da marturie acum si mai tarziu despre cine sunt...ce am de dat. si ce am pierdut pana acum.Daca o sa fie sa cazi, eu voi fi acolo sa te ridic, sau la capatul unui fir telefonic sa te ajut cu vorbe sa iti cureti coama si sa iti lingi ranile. Esti Iulia mea, eu stiu ca ai sa si gresesti, dar pentru ca tu esti "omul meu", ca sa stiu ca si eu am o sa sansa, trebuie neaparat sa castigi, sa reusesti....
Iulia...pentru tine, Bogdan, si alti cativa mi-as face iar viata un drum...sa va vad pe voi fericiti, sarbatorind in stil mare...cu sau fara mine, cicocnind din pahare de cristal pentru zilele mele bune...:)
luni, 30 aprilie 2012
Ochii mei.
Am obosit. E oficial. Puteti sa va sunati prietenii si rudele...eu...vesnica vesela...am obosit... Am obosit sa privesc lumea prin ochii astia... sa vad aceasi lume prin aceasi ochi cu care am plans si am mintit de atatea ori... Ma dor aceste imagini ce ieri pareau a aduce vremuri mai bune, caci ochii mei au alterat tot ce era bun in ele. Caci ochii mei le-au dat niste dimensiuni ciclopice pe care doar sufletul meu le poate percepe.
Astazi...ochii mei, aceasi ochi de ieri, cu aceasi licarire pagana mi-au adus tristete. O tristete senina si resemnata...o tristete vadita care sapa rani dar care nu se vindeca. Stii...tu poate nu o sa intelegi cititorule, caci tu nu ma cunosti, pentru ca nu poti sa vezi lumea aceasta cu ochii mei. Tu nu ai putea-o imbratisa si accepta. E o lumea frumoasa tocmai prin macabrul ei... O lume cu strazi desenate stramb si cu apusuri absolute. E o lume veriticala in hidosenia ei. E singura lume care m-ar fi adoptat. Care ar fi fost prietenoasa cu privirea mea straina.
Si in tot haosul asta...ochii mei au fost sarutati de buze mincinoase...si au varsat lacrimi necurate pentru oameni orbi... Si in tot spitalul asta de nebuni iti jur ca am momente in care as vrea sa am puterea sa ii scot...dar nu pot sa rup din suflet...sunt ochii cu care plang, si mint...ochii care vorbesc pentru mine...ochii cu care vad lumea asta hada...ochii care au fost sarutati curat de atatea buze murdare... Nu cititorule...nu ma repet...dar ca tu sa intelegi ce scriu...si de ce scriu asa... trebuie sa ai o buba ca a mea... sa te doara in acelasi loc...sa iti trebuiasca acelasi leac... sa simti scrisul si metaforele astea asa cum le simt eu...si e greu citirorule... caci de azi dimineata nu ma mai impinge nimic. si de azi dimineata e de prea mult timp.
Astazi...ochii mei, aceasi ochi de ieri, cu aceasi licarire pagana mi-au adus tristete. O tristete senina si resemnata...o tristete vadita care sapa rani dar care nu se vindeca. Stii...tu poate nu o sa intelegi cititorule, caci tu nu ma cunosti, pentru ca nu poti sa vezi lumea aceasta cu ochii mei. Tu nu ai putea-o imbratisa si accepta. E o lumea frumoasa tocmai prin macabrul ei... O lume cu strazi desenate stramb si cu apusuri absolute. E o lume veriticala in hidosenia ei. E singura lume care m-ar fi adoptat. Care ar fi fost prietenoasa cu privirea mea straina.
Si in tot haosul asta...ochii mei au fost sarutati de buze mincinoase...si au varsat lacrimi necurate pentru oameni orbi... Si in tot spitalul asta de nebuni iti jur ca am momente in care as vrea sa am puterea sa ii scot...dar nu pot sa rup din suflet...sunt ochii cu care plang, si mint...ochii care vorbesc pentru mine...ochii cu care vad lumea asta hada...ochii care au fost sarutati curat de atatea buze murdare... Nu cititorule...nu ma repet...dar ca tu sa intelegi ce scriu...si de ce scriu asa... trebuie sa ai o buba ca a mea... sa te doara in acelasi loc...sa iti trebuiasca acelasi leac... sa simti scrisul si metaforele astea asa cum le simt eu...si e greu citirorule... caci de azi dimineata nu ma mai impinge nimic. si de azi dimineata e de prea mult timp.
miercuri, 18 aprilie 2012
Calatorul.
Astazi mi-am impachetat cateva vise, le-am pus intr-o punga de un leu si am plecat la o plimbare dupa un dram de inspiratie. Desigur ca "inspiratia" nu e o chestie reala. Poti sa o ai in sange , sau poti sa nu o ai(cu toata modestia de rigoare). Si cum hoinaream aiurea pe niste strazi intortocheate, ba razand, ba plangand, te-am vazut pe tine. Desigur... Tu pareai un calator cu experienta, diferenta se vedea pana si in cum iti transportai bagajele. Eu nu feream sa le arat tuturor prin punga transparenta (sa ne amintim ca vorbim totusi de niste vise fragile, si numai un om cu adevarat iresponsabil le putea cara ca si mine), in schimb tu...aveai o servieta frumoasa, din piele...putea foarte bine sa fie goala, sau putea sa fie mai plina decat sacosa mea ieftina. Eu aveam tensi rupti in talpa, pe langa tine paream o cersetoare (aveam sa constat cu stupoare ca defapt chiar asta eram), tu iti purtai mandra masca de om implinit. Costumul si pantofii pareau ca te pregatesc pentru intrarea in lumea buna, sau cine stie... poate chiar asta faceau...sau poate lumea buna te expulzase si tu te pregateai sa gasesti un alt fel de high life.
In timp ce ma hotaram, daca si caracterul tau e de aceasi superficialitate rece ca si exteriorul mi-am aprins distrasa o tigara.Nu mai stiu exact ce imi bubuia in casti, dar sigur era o melodie buna pentru ca am inchis ochii si mi-am lasat emisferele patrunse de muzica. O umbra gri si parfumata se intise peste mine. Mi-ai cerut un foc, si distras iti cautai tigarile. Ti-am intins si o tigara si cu privirea tot cautai pe cineva. Confuz si neclar te-ai asezat langa mine. Miroseai a mosc si a femeie. Si cred ca a ploaie. Un pic enervat tot verificai ceasul ostentativ. Toata maretia asta, tot sclipiciul ieftin parea sa cada de pe tine de parca iti lasai un rand de piele. Uitand-ma la tine de aroape, aratai ca un copil imbracat in hainele de servici ale tatei, si incruntat ca si el duceai pe umeri aceleasi griji. Ochii verzi iti erau desenati deasupra unor cearcane ce pareau sa fie acolo de o vesnicie si buzele iti erau usor innegrite probabil de la fumatul excesiv.
-astepti pe cineva? Am intrebat pregatindu-ma sa primesc un raspuns acid. Spre marea mea surprindere marele copil se relaxa intr-un zambet fin care ii jupuia incruntarea hada.
-defapt poate chiar astept.
Dupa vreo 10 tigari si o tacere dulce... mi-am strans tigarile si mi-am tras gluga pe cap. Te-am vazut cum te ridici si iti pipai buzunarele grabit.
-ai pierdut ceva anume?Cauti ceva?
-da.
-ce anume?
-iubirea.
Ai dus un pas, te-ai intors brusc si ai aruncat o cheie.
-hey! pe cine asteptai?De la ce e asta?
-Pe tine. De la servieta.
Nu ne-am mai intanlit niciodata. In fiecare zi ma uit pe strada dupa un anumit calator. Dupa o anumita servieta si sper sa gasesc o anumita privirea. De curand am fost internata in spitalul pentru suflete. Dupa tratament, m-am intors in salon si am gasit servieta.Servieta am lasat-o in spital. Cheia o voi pastra mereu. Ce te faci cand vezi ca strigi si stii ca nimeni nu iti va raspunde pentru ca defapt nimeni nu te aude?ce te faci cand viata tuturor vindecatilor merge inainte si tu ramai vesnic bonlava inchisa in spitalul pentru suflet?
In timp ce ma hotaram, daca si caracterul tau e de aceasi superficialitate rece ca si exteriorul mi-am aprins distrasa o tigara.Nu mai stiu exact ce imi bubuia in casti, dar sigur era o melodie buna pentru ca am inchis ochii si mi-am lasat emisferele patrunse de muzica. O umbra gri si parfumata se intise peste mine. Mi-ai cerut un foc, si distras iti cautai tigarile. Ti-am intins si o tigara si cu privirea tot cautai pe cineva. Confuz si neclar te-ai asezat langa mine. Miroseai a mosc si a femeie. Si cred ca a ploaie. Un pic enervat tot verificai ceasul ostentativ. Toata maretia asta, tot sclipiciul ieftin parea sa cada de pe tine de parca iti lasai un rand de piele. Uitand-ma la tine de aroape, aratai ca un copil imbracat in hainele de servici ale tatei, si incruntat ca si el duceai pe umeri aceleasi griji. Ochii verzi iti erau desenati deasupra unor cearcane ce pareau sa fie acolo de o vesnicie si buzele iti erau usor innegrite probabil de la fumatul excesiv.
-astepti pe cineva? Am intrebat pregatindu-ma sa primesc un raspuns acid. Spre marea mea surprindere marele copil se relaxa intr-un zambet fin care ii jupuia incruntarea hada.
-defapt poate chiar astept.
Dupa vreo 10 tigari si o tacere dulce... mi-am strans tigarile si mi-am tras gluga pe cap. Te-am vazut cum te ridici si iti pipai buzunarele grabit.
-ai pierdut ceva anume?Cauti ceva?
-da.
-ce anume?
-iubirea.
Ai dus un pas, te-ai intors brusc si ai aruncat o cheie.
-hey! pe cine asteptai?De la ce e asta?
-Pe tine. De la servieta.
Nu ne-am mai intanlit niciodata. In fiecare zi ma uit pe strada dupa un anumit calator. Dupa o anumita servieta si sper sa gasesc o anumita privirea. De curand am fost internata in spitalul pentru suflete. Dupa tratament, m-am intors in salon si am gasit servieta.Servieta am lasat-o in spital. Cheia o voi pastra mereu. Ce te faci cand vezi ca strigi si stii ca nimeni nu iti va raspunde pentru ca defapt nimeni nu te aude?ce te faci cand viata tuturor vindecatilor merge inainte si tu ramai vesnic bonlava inchisa in spitalul pentru suflet?
vineri, 6 aprilie 2012
Buna Dimneata...
Auzi? Nu?Auzi? Haide... Tre sa auzi cum bate ploaia incet in geam...Sunt niste soapte pagane...Niste povesti pe care doar tu poti sa le auzi...Ai observat cat de primavara e afara?Cum i-a luat pe toti asteniile, durerile, nostalgiile?Doar padurea e neschimbata... Exact cum o stii tu de cand erai copil...
Buna dimineata...Asa...Te-ai trezit...Frate, observi cat de plin de viata esti cand zambesti de dimineata? Cauta alert printre asternuturi pofta de viata... Asa... Hai, pe undeva trebuie sa fie...Lasa calculatorul (ciudat sa spun tocmai eu asta)... Cauta o carte, si daca nu gasesti... ramai aproape...am pus pe niste randuri cateva ganduri frumoase pentru tine..
*************************************************************************************
Stam la cateva strazi distanta...Te vad cam de doua ori pe zi, cum te fastacesti cand trec pe langa tine...Cam cati ani ai?15?Esti indragostit de vecina cu casti in ureche...care mormaie versuri cand trece pe langa tine...si iti face cu ochiul... Si ai sa o pastrezi in suflet ca pe o poveste uitata...E primul tau reper..Sunt primul tau reper in materie de fete..Ma maguleste sa stiu asta, si ma intriseteaza...Ai fi putut sa iei o fata mai balaie, cu ochii mai mari, si mai inalta in statura... Si m-ai ales pe mine... As putea intr-o dimineata sa te opresc... sa te pup pe un obraz si sa iti dau o tigara, dar poate ti-as schimba cursul vietii (nu ti-ar placea ca un taifun emotional ca mine sa faca ravagii in viata ta)...
***********************************************************************************
-'Neata mama! Cum ai dormit?
Iti intorci ochii incercanati catre mine si ridici din umeri mai greoi decat ar faceo Atlas insusi... Cerul gri de afara de prost dispune peste masura, si lungesti cafeua aia la infinit, doar ca sa nu inceapa inca o zi singura. Imi pare rau ca sunt absenta, dar m-am resemnat si eu...Am pierdut in fata zilei de ieri... Astazi nu stiu ce o sa fie...Poate o sa picure cu alt fel de cenusa si scrum, dar eu o sa fiu prea ocupata sa caut albastrul marii...
***********************************************************************************
Hahahahahahaha! Imi place sa te sarut usor pe incheieturi....parca simt si eu gadilicii pe care te apuca pe tine... Nu mai este cafea?Pfffff... nu face nimic... o sa mai fac... Buna dimineata si tie iubitule...Cum ai dormit?Nu. Defapt nu ai dormit...Ai stat toata noaptea ca tontul sa vanezi fantome de iubiti trecuti... sa nu se strecoare prin somnul meu.. Hah...Nu s-au strecurat cu pretul odihnei tale.. Si ale mele..Ai vazut ce gri e afara?Pare exact genul tau de zi...Imi place sa imi plimb mainile lenes pe spatele tau...Imi place sa ma plimb cu camasa ta prin casa...Insomnia mea...E bonlava de niste vise ciudate, nu ai vazut?O sa o duc la mare sa se vindece... Noi cand mergem la mare?Nu mai plange...Shhhh...Eu nu o sa ma mai intorc, si nici o cafea nu o sa mai fie la fel de buna ca mea, si nici o fata nu o sa zambeasca la fel de frumos ca mine... Sa te sarute la fel de cald...Ai sa cauti somnul langa mine mult si bine...E primavara...Uite... Eu plec...
**********************************************************************************
Tre sa plec... Da... Imi canta o melodie cunoscuta in casti... Andrei... Capul sus... Ramai febletea noastra.. A mea cu precadere... Nu o sa imi lipseasca niciodata un baiat mai mult decat imi lipesesti tu acum....Te vreau intreg, razand... sa fii blondul cu ochi talhari... Care astepata ceva mai buna... Pune-te pe picioare...Pentru noi doi am ganduri mari..Peste 10 ani tre sa impartim un taxi pe 5th av. cu Jules si Oana...Asa ca bea o gura mare de viata, priveste-te in oglinda cata omul esti si hai...Viata e exact dupa coltul asta...
**********************************************************************************
Buna dimneata!
Buna dimineata...Asa...Te-ai trezit...Frate, observi cat de plin de viata esti cand zambesti de dimineata? Cauta alert printre asternuturi pofta de viata... Asa... Hai, pe undeva trebuie sa fie...Lasa calculatorul (ciudat sa spun tocmai eu asta)... Cauta o carte, si daca nu gasesti... ramai aproape...am pus pe niste randuri cateva ganduri frumoase pentru tine..
*************************************************************************************
Stam la cateva strazi distanta...Te vad cam de doua ori pe zi, cum te fastacesti cand trec pe langa tine...Cam cati ani ai?15?Esti indragostit de vecina cu casti in ureche...care mormaie versuri cand trece pe langa tine...si iti face cu ochiul... Si ai sa o pastrezi in suflet ca pe o poveste uitata...E primul tau reper..Sunt primul tau reper in materie de fete..Ma maguleste sa stiu asta, si ma intriseteaza...Ai fi putut sa iei o fata mai balaie, cu ochii mai mari, si mai inalta in statura... Si m-ai ales pe mine... As putea intr-o dimineata sa te opresc... sa te pup pe un obraz si sa iti dau o tigara, dar poate ti-as schimba cursul vietii (nu ti-ar placea ca un taifun emotional ca mine sa faca ravagii in viata ta)...
***********************************************************************************
-'Neata mama! Cum ai dormit?
Iti intorci ochii incercanati catre mine si ridici din umeri mai greoi decat ar faceo Atlas insusi... Cerul gri de afara de prost dispune peste masura, si lungesti cafeua aia la infinit, doar ca sa nu inceapa inca o zi singura. Imi pare rau ca sunt absenta, dar m-am resemnat si eu...Am pierdut in fata zilei de ieri... Astazi nu stiu ce o sa fie...Poate o sa picure cu alt fel de cenusa si scrum, dar eu o sa fiu prea ocupata sa caut albastrul marii...
***********************************************************************************
Hahahahahahaha! Imi place sa te sarut usor pe incheieturi....parca simt si eu gadilicii pe care te apuca pe tine... Nu mai este cafea?Pfffff... nu face nimic... o sa mai fac... Buna dimineata si tie iubitule...Cum ai dormit?Nu. Defapt nu ai dormit...Ai stat toata noaptea ca tontul sa vanezi fantome de iubiti trecuti... sa nu se strecoare prin somnul meu.. Hah...Nu s-au strecurat cu pretul odihnei tale.. Si ale mele..Ai vazut ce gri e afara?Pare exact genul tau de zi...Imi place sa imi plimb mainile lenes pe spatele tau...Imi place sa ma plimb cu camasa ta prin casa...Insomnia mea...E bonlava de niste vise ciudate, nu ai vazut?O sa o duc la mare sa se vindece... Noi cand mergem la mare?Nu mai plange...Shhhh...Eu nu o sa ma mai intorc, si nici o cafea nu o sa mai fie la fel de buna ca mea, si nici o fata nu o sa zambeasca la fel de frumos ca mine... Sa te sarute la fel de cald...Ai sa cauti somnul langa mine mult si bine...E primavara...Uite... Eu plec...
**********************************************************************************
Tre sa plec... Da... Imi canta o melodie cunoscuta in casti... Andrei... Capul sus... Ramai febletea noastra.. A mea cu precadere... Nu o sa imi lipseasca niciodata un baiat mai mult decat imi lipesesti tu acum....Te vreau intreg, razand... sa fii blondul cu ochi talhari... Care astepata ceva mai buna... Pune-te pe picioare...Pentru noi doi am ganduri mari..Peste 10 ani tre sa impartim un taxi pe 5th av. cu Jules si Oana...Asa ca bea o gura mare de viata, priveste-te in oglinda cata omul esti si hai...Viata e exact dupa coltul asta...
**********************************************************************************
Buna dimneata!
In fata portilor...
"-Bine tu...da...o sa incerc sa dorm... ihmm.. stii ca nu depinde de mine...bine...nu..nimic important... cu cine sa vorbesc?a...nu...ba da... dar nu...in fine...iti povestesc eu maine...Cum?maine nu...poimaine da?bine...te pup..."
Am lasat telefonul sa cada langa perna... am inceput sa numar...inutil.1...2...3...4...
Sa nu imi zici ca e deja dimineata...Lumina asta, aproape ca intr-un film prost imi sparge retina... Ce mama...?! Unde sunt?!
-Ei domnisoara...nu asteptai tu o intanlire cu divinitatea..? Sincer... ai putin timp, deci ma scutesti de chestii de natura dogmatica...Adam, Eva, Noe, Iisus... Sunt niste nume... Acum sunt forta care e mai presus de tine... si poate ca pot sa iti dau ce vrei, sau poate sunt somnul pe care il asteptai atat de mult...Sa trecem la subiect...
-Hah... Ce vis stupid pot sa am... cred ca rad in somn...Dar bine...Fie.. Dumnezeu.. Chestii...Am o singura sansa nu?O sa ma simt ca la psiholog...Deci... Nu am intrebari... Sincer nu imi pasa, cum, de ce, incotro si asa mai departe...Vreau sa imi dai ceva... Vreau sa imi dai timp...
-Timp?Nu pot sa dau timpul inapoi nici macar pentru mine... deci sa schimbi ceva din trecut e imposibil... si pana la urma.. ar fi si inutil...tu nu sti, dar te astepata niste oameni faini... care te iubesc de pe acum, fara sa stie...
-Nu nu... Nu imi pasa de timpul care a trecut...Chit ca a lasat rani...si ma facut mai rea... si mai goala... Vreau sa imi dai o zi in viitor... Chiar vreau o zi cu el...iar... o singura zi, in care sa nu ne certam..sa nu ne punem intrebari, sa nu existe ce vom face maine... Pe urma, sa curga si sange... dar vreau o zi..
-Copil nebun... eu pot sa iti dau nemurire...Pot sa iti dau putere..Pot sa iti dau pe cineva mai bun si tu...imi ceri o zi cu un om care nici macar nu te iubeste... Care nici macar nu te-a iubit...Tu te auzi cat esti de stupida? Unde e Claudia care vroia lumea la picioarele ei?S-a impiedicat de un copil? Sa te gandesti ce ceri...si cat de mult iti doresti asta...Intre timp, pentru ca eu sunt defapt tu, iti mai dau vreo cateva zile de insomnie... Ca sa ai la ce sa te gandesti noaptea... sa iti scoti siroposeniile din cap. Sa scrii viu si frumos asa cum numai tu poti sa o faci"
...5...6.....7....8.....9....10....
E o dimineata gri... Ieri a fost ziua perfecta, sau era alta?!era... Era o zi frumoasa de martie..sau aprilie... sau era o zi din vara trecuta...singurul lucru frumos din zilele alea...am ramas eu:)
Am lasat telefonul sa cada langa perna... am inceput sa numar...inutil.1...2...3...4...
Sa nu imi zici ca e deja dimineata...Lumina asta, aproape ca intr-un film prost imi sparge retina... Ce mama...?! Unde sunt?!
-Ei domnisoara...nu asteptai tu o intanlire cu divinitatea..? Sincer... ai putin timp, deci ma scutesti de chestii de natura dogmatica...Adam, Eva, Noe, Iisus... Sunt niste nume... Acum sunt forta care e mai presus de tine... si poate ca pot sa iti dau ce vrei, sau poate sunt somnul pe care il asteptai atat de mult...Sa trecem la subiect...
-Hah... Ce vis stupid pot sa am... cred ca rad in somn...Dar bine...Fie.. Dumnezeu.. Chestii...Am o singura sansa nu?O sa ma simt ca la psiholog...Deci... Nu am intrebari... Sincer nu imi pasa, cum, de ce, incotro si asa mai departe...Vreau sa imi dai ceva... Vreau sa imi dai timp...
-Timp?Nu pot sa dau timpul inapoi nici macar pentru mine... deci sa schimbi ceva din trecut e imposibil... si pana la urma.. ar fi si inutil...tu nu sti, dar te astepata niste oameni faini... care te iubesc de pe acum, fara sa stie...
-Nu nu... Nu imi pasa de timpul care a trecut...Chit ca a lasat rani...si ma facut mai rea... si mai goala... Vreau sa imi dai o zi in viitor... Chiar vreau o zi cu el...iar... o singura zi, in care sa nu ne certam..sa nu ne punem intrebari, sa nu existe ce vom face maine... Pe urma, sa curga si sange... dar vreau o zi..
-Copil nebun... eu pot sa iti dau nemurire...Pot sa iti dau putere..Pot sa iti dau pe cineva mai bun si tu...imi ceri o zi cu un om care nici macar nu te iubeste... Care nici macar nu te-a iubit...Tu te auzi cat esti de stupida? Unde e Claudia care vroia lumea la picioarele ei?S-a impiedicat de un copil? Sa te gandesti ce ceri...si cat de mult iti doresti asta...Intre timp, pentru ca eu sunt defapt tu, iti mai dau vreo cateva zile de insomnie... Ca sa ai la ce sa te gandesti noaptea... sa iti scoti siroposeniile din cap. Sa scrii viu si frumos asa cum numai tu poti sa o faci"
...5...6.....7....8.....9....10....
E o dimineata gri... Ieri a fost ziua perfecta, sau era alta?!era... Era o zi frumoasa de martie..sau aprilie... sau era o zi din vara trecuta...singurul lucru frumos din zilele alea...am ramas eu:)
miercuri, 4 aprilie 2012
Biruinte
Spuneam ca nu am mai plans curat de mult...ca un cliseu...cam de cand au inflorit copacii...
Buna dimineata. Hai, trezeste-te... Te astept de vreo 5 minute sa zambesti ca sa imi dau seama ca deja ingani visul cu realitatea...Sincer... Trebuie sa vorbim, si acum vorbesc cu cel care doarme in pat si viseaza la cai verzi pe campii albe...
Nu te pot iubi acum. Am in mine carne moarta crescuta peste oameni vii. Oameni care au plecat fara sa priveasca in urma, de care imi e mila. Care erau sansele sa vii atat de curand? Care erau sansele eu sa fiu buna de lupta , cand abia cazusem pe niste campuri straine? Dar stii...Eu iubesc oamenii, si am incredere in ei. Toti avem cioturi din amintiri care zvacnesc des. Acum nu iti pot da decat acum-ul. Si nici nu pot promite mai mult...
Stii...tu, cititorule... eu sunt acelasi inger imperfect, sau suflet de sticla...si azi ma simt goala pe dinauntru, si singura si frumoasa ca o lacrima...shhh... dormi. Nu a venit timpul sa iti trezesti constiinta defapt...esti dulce cand visezi, cand crezi ca o sa ma gasesti in pat.. Nu. Nu fac comparatii stupide, si nu am asteptari retarde... De intors nu ma mai intorc nici cu glonte dupa mine. Imi servesc zilnic portia de orgoliu pe paine. In fiecare zi ma privesc in oglinda si spun ca merit ceva mai bun. Ca te merit pe tine. Dar azi...acum... sunt goala pe dinauntru, si frumoasa si trista ca zambetul unui batran singur...
Continua sa asterni vise pe hartie... continua sa ma cauti in pat...continua sa ma astepti ca pe un inger salvator, sau ca pe un drac cu un contract smecher... intre timp eu pot doar sa iti veghez absent somnul, si poate ,biruita de viata...o sa adorm si eu.
Buna dimineata. Hai, trezeste-te... Te astept de vreo 5 minute sa zambesti ca sa imi dau seama ca deja ingani visul cu realitatea...Sincer... Trebuie sa vorbim, si acum vorbesc cu cel care doarme in pat si viseaza la cai verzi pe campii albe...
Nu te pot iubi acum. Am in mine carne moarta crescuta peste oameni vii. Oameni care au plecat fara sa priveasca in urma, de care imi e mila. Care erau sansele sa vii atat de curand? Care erau sansele eu sa fiu buna de lupta , cand abia cazusem pe niste campuri straine? Dar stii...Eu iubesc oamenii, si am incredere in ei. Toti avem cioturi din amintiri care zvacnesc des. Acum nu iti pot da decat acum-ul. Si nici nu pot promite mai mult...
Stii...tu, cititorule... eu sunt acelasi inger imperfect, sau suflet de sticla...si azi ma simt goala pe dinauntru, si singura si frumoasa ca o lacrima...shhh... dormi. Nu a venit timpul sa iti trezesti constiinta defapt...esti dulce cand visezi, cand crezi ca o sa ma gasesti in pat.. Nu. Nu fac comparatii stupide, si nu am asteptari retarde... De intors nu ma mai intorc nici cu glonte dupa mine. Imi servesc zilnic portia de orgoliu pe paine. In fiecare zi ma privesc in oglinda si spun ca merit ceva mai bun. Ca te merit pe tine. Dar azi...acum... sunt goala pe dinauntru, si frumoasa si trista ca zambetul unui batran singur...
Continua sa asterni vise pe hartie... continua sa ma cauti in pat...continua sa ma astepti ca pe un inger salvator, sau ca pe un drac cu un contract smecher... intre timp eu pot doar sa iti veghez absent somnul, si poate ,biruita de viata...o sa adorm si eu.
marți, 10 ianuarie 2012
Corespondenta
Vezi...eu...nu sunt deloc un om pesimist, si nu vreau ca tu, cel care citesti sa ma judeci prin prisma unor nostalgii asternute virtual. Eu traiesc. Te sfatuiesc din suflet sa gusti din viata, sa o simti, sa alergi dupa fiecare clipa. Te sfatuiesc sa te razvratesti fata de tine, ca apoi sa cazi, sa te ridici, sa inveti.
Despre mine?Eu desenez adevarurile mele, tu crioneaza-ti propriile trairi, caci indiferent cat de mult consimti la cuvintele mele, ne motiveaza cu totul alte lucruri. Nu imi cunosti viata, nu incearca sa banuiesti macar prin ce am trecut, sau trec. Nu incerca sa iti dai seama daca imi exersez zambetul in oglinda, sau daca fericirea sau tristetea mea e aparenta. Te respect, te admir, ma bucur ca ma citesti si iti gasesti aici crampeie din suflet, dar adevaratul motiv pentru care eu scriu acest blog nu este o glorie de 5 minute, este ca tu sa iti dai seama ca nu esti singurul om care se confrunta cu mizerii. Mie scrisul nu imi da bani de buzunar. Si eu ma confrunt cu acelasi sistem bonlav, si eu vreau candva sa imi permit o vacanta exotica si da... cu toata nostalgia si cu tot boemul din scrisul meu, si eu stiu ca toate astea sunt zadarnice. Ca oamenii au griji mai mari, ca tara asta se afunda. Si mama mea e o persoana cand acra cand misto, si pe tata nu l-am mai vazut decat 24 de ore la un loc in ultimii 2 ani. Singura diferenta dintre mine si marea majoritate e ca eu ma gandesc si la altele. Ca inca nu ma mananca de vie aceste lucruri, dar daca nu scriu despre ele, asta nu inseamna ca nu le traiesc.DA! Imi plac petrecerile nebune, si da ma dezgusta pustii care ironizeaza cititul. Vezi contrastul?Eu sunt contrast. Una din puntile dintre lectura, arta, cultura si generatia mea... Nu sunt singura. Daca tu ma citesti si pe undeva esti de acord cu mine, si tu esti un pod.
In principiu nu pot schimba nimic. Nu singura. De aceea ma gandesc serios sa renunt la treaba asta cu blogul. Vreau sa ma pun pe carte. Sa o termin, sa ma lupt pentru ea. Sa fac ceva si pentru mine.
duminică, 8 ianuarie 2012
Despre viata.Trista cum e ea. Si ploaie.
As fi vrut sa fac o alt fel. Toata treaba asta cu iubirea, fericirea si cautarea unor raspunsuri. Dar toti au plecat cu cate un raspuns. Si eu mi-am pierdut rabdarea si nu ii pot mai astepta. Hamesita de viata, mi-am schimbat prioritatile iar... Prioritatile sunt ca frunzele salcamului... Cad dupa ploi, ingalbenesc dupa trecerea verii... Asa ca fericirea a incetat sa mai fie o prioritate, si am imbratisat cu resemnare, viata trista...asa cum e ea.Ce ar fi fost de facut? Cu cine sa ma bat?
Insomniile mi-au pus sub ochi cearcane si in inima cicatrici. Urme. Amprente sau Imagini. Sunt niste strajieri fara glorie a unor vesti triste si a unor oameni nepasatori ca timpul. Am trecut prin toate, si fiecare moment mi s-a parut critic si intens. Acum, ca un batran fara amintiri vanez o altfel de liniste, o altfel de fericire... O altfel de dragoste si altfel de suspine. Pentru ca toate mi-au adus o nesfarsita si trista iubire pentru viata. Plina de defecte, de lipsuri, de rautate, de zambete si amintiri. Cum altfel sa traim, decat traindu-le pe toate propriu zis?Cum altfel sa scriu despre o viata intensa fara sa o traiesc?
M-am trezit zambind acru. Pentru toti cei care mi-au promis prietenie or dragoste. Cumva, dupa tristete si frustrare, am realizat ca singurul lucru pe care il aveam in comun cu ei era o serie de amintiri...o parte din trecut, asa cum eu am disparut din prezentul multora, s-a nimerit sa dispara si altii din prezentul meu. Sunt produsul tuturor. Un amalgam de chipuri si clipe. De "cei mai buni prieteni" pe care i-am uitat....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)