Calatorul.

Astazi mi-am impachetat cateva vise, le-am pus intr-o punga de un leu si am plecat la o plimbare dupa un dram de inspiratie. Desigur ca "inspiratia" nu e o chestie reala. Poti sa o ai in sange , sau poti sa nu o ai(cu toata modestia de rigoare). Si cum hoinaream aiurea pe niste strazi intortocheate, ba razand, ba plangand, te-am vazut pe tine. Desigur... Tu pareai un calator cu experienta, diferenta se vedea pana si in cum iti transportai bagajele. Eu nu feream sa le arat tuturor prin punga transparenta (sa ne amintim ca vorbim totusi de niste vise fragile, si numai un om cu adevarat iresponsabil le putea cara ca si mine), in schimb tu...aveai o servieta frumoasa, din piele...putea foarte bine sa fie goala, sau putea sa fie mai plina decat sacosa mea ieftina. Eu aveam tensi rupti in talpa, pe langa tine paream o cersetoare (aveam sa constat cu stupoare ca defapt chiar asta eram), tu iti purtai mandra masca de om implinit. Costumul si pantofii pareau ca te pregatesc pentru intrarea in lumea buna, sau cine stie... poate chiar asta faceau...sau poate lumea buna te expulzase si tu te pregateai sa gasesti un alt fel de high life.
  In timp ce ma hotaram, daca si caracterul tau e de aceasi superficialitate rece ca si exteriorul mi-am aprins distrasa o tigara.Nu mai stiu exact ce imi bubuia in casti, dar sigur era o melodie buna pentru ca am inchis ochii si mi-am lasat emisferele patrunse de muzica. O umbra gri si parfumata se intise peste mine. Mi-ai cerut un foc, si distras iti cautai tigarile. Ti-am intins si o tigara si cu privirea tot cautai pe cineva. Confuz si neclar te-ai asezat langa mine. Miroseai a mosc si a femeie. Si cred ca a ploaie. Un pic enervat tot verificai ceasul ostentativ. Toata maretia asta, tot sclipiciul ieftin parea sa cada de pe tine de parca iti lasai un rand de piele. Uitand-ma la tine de aroape, aratai ca un copil imbracat in hainele de servici ale tatei, si incruntat ca si el duceai pe umeri aceleasi griji. Ochii verzi iti erau desenati deasupra unor cearcane ce pareau sa fie acolo de o vesnicie si buzele iti erau usor innegrite probabil de la fumatul excesiv.
-astepti pe cineva? Am intrebat pregatindu-ma sa primesc un raspuns acid. Spre marea mea surprindere marele copil se relaxa intr-un zambet fin care ii jupuia incruntarea hada.
-defapt poate chiar astept.
 Dupa vreo 10 tigari si o tacere dulce... mi-am strans tigarile si mi-am tras gluga pe cap. Te-am vazut cum te ridici si iti pipai buzunarele grabit.
-ai pierdut ceva anume?Cauti ceva?
-da.
-ce anume?
-iubirea.
 Ai dus un pas, te-ai intors brusc si ai aruncat o cheie.
-hey! pe cine asteptai?De la ce e asta?
-Pe tine. De la servieta.

Nu ne-am mai intanlit niciodata. In fiecare zi ma uit pe strada dupa un anumit calator. Dupa o anumita servieta si sper sa gasesc o anumita privirea. De curand am fost internata in spitalul pentru suflete. Dupa tratament, m-am intors in salon si am gasit servieta.Servieta am lasat-o in spital. Cheia o voi pastra mereu. Ce te faci cand vezi ca strigi si stii ca nimeni nu iti va raspunde pentru ca defapt nimeni nu te aude?ce te faci cand viata tuturor vindecatilor merge inainte si tu ramai vesnic bonlava inchisa in spitalul pentru suflet?