Biruinte

 Spuneam ca nu am mai plans curat de mult...ca un cliseu...cam de cand au inflorit copacii...
Buna dimineata. Hai, trezeste-te... Te astept de vreo 5 minute sa zambesti ca sa imi dau seama ca deja ingani visul cu realitatea...Sincer... Trebuie sa vorbim, si acum vorbesc cu cel care doarme in pat si viseaza la cai verzi pe campii albe...
 Nu te pot iubi acum. Am in mine carne moarta crescuta peste oameni vii. Oameni care au plecat fara sa priveasca in urma, de care imi e mila. Care erau sansele sa vii atat de curand? Care erau sansele eu sa fiu buna de lupta , cand abia cazusem pe niste campuri straine? Dar stii...Eu iubesc oamenii, si am incredere in ei. Toti avem cioturi din amintiri care zvacnesc des. Acum nu iti pot da decat acum-ul. Si nici nu pot promite mai mult...
 Stii...tu, cititorule... eu sunt acelasi inger imperfect, sau suflet de sticla...si azi ma simt goala pe dinauntru, si singura si frumoasa ca o lacrima...shhh... dormi. Nu a venit timpul sa iti trezesti constiinta defapt...esti dulce cand visezi, cand crezi ca o sa ma gasesti in pat.. Nu. Nu fac comparatii stupide, si nu am asteptari retarde... De intors nu ma mai intorc nici cu glonte dupa mine. Imi servesc zilnic portia de orgoliu pe paine. In fiecare zi ma privesc in oglinda si spun ca merit ceva mai bun. Ca te merit pe tine. Dar azi...acum... sunt goala pe dinauntru, si frumoasa si trista ca zambetul unui batran singur...
 Continua sa asterni vise pe hartie... continua sa ma cauti in pat...continua sa ma astepti ca pe un inger salvator, sau ca pe un drac cu un contract smecher... intre timp eu pot doar sa iti veghez absent somnul, si poate ,biruita de viata...o sa adorm si eu.