Intamplarea de a fi eu.

Puteam sa fiu oricine altcineva sau altceva. Puteam sa fiu una din fetele alea frumoase pe care le vezi pe strada, puteam sa fiu un zambet sau o zi de toamna. Totusi, intamplarea a facut sa fiu eu. Nu stiu cat de fericita a fost, aceasta intamplare pentru cei din jur, dar eu a trebuit sa ma obisnuiesc cu ea, si de-a lungul timpului am reusit sa intru exact in pielea mea, si sa fiu cine s-a intamplat sa fiu. Cu toate astea, pana azi, am intanlit o sumedenie de omanei care nu s-au obisnuit cu obiceiul meu ciudat de a da vieti peste cap, si s-au gandit ca stiu mai bine ce si cum. Ca ar putea, pe undeva, sa stie mai bine  ce e bine si ce rau pentru mine, cand eu am dizolvat aceste concepte de mult in perceptia mea asupra lumii. In schimb s-au ales cu masti conventionale. Cu niste personaje pe care eu le joc alternativ in fata unui public mediocru.
   Intamplarea a facut sa gresesc mult cand a venit vorba de iubire. Intamplator inca iubesc la intamplare, desi  in mod  cert ranile care rasar dupa fiecare ''ramas-bun'', nu par a invata sa se cicatrizeze, si parca timpul le uita pe sub pielea mea. Nu imi aleg insa prietenii intamplator, dar pare ca ei ma aleg pe mine asa.
 Intamplarea de a fi eu, mi-a adus atat bucurii cat si lacrimi. Caci nu e greu sa fii Claudia sau  Alice sau Ingerul Imperfect atat timp cat nu le pun sa convietuiasca in mine.Personalitatile mele multiple mi-au rearanjat prioritatile dupa propriu plac cam odata la cateva ore, ceea ce m-a adus intr-o stare de oboseala continua.
 Mai am cateva lupte grele de dus cu niste demoni ce imi rod constiinta in mod constant de prea mult timp. Pe toate le voi face in timp, dupa ce voi fi sapat alte transee, dupa ce imi voi fi adunat o noua escadrila, dupa ce pe campul de lupta nu vor mai fi ramas doar aripile unor ingeri absenti. Pana atunci, ne vom imbata cu litere sau promisiuni, caci pana una alta nu avem de ales decat sa traim.

Zile bune...

 Am scris postul asta intr-o zi ploioasa, in  care inevitabil ai adus soare. Am tins sa scriu la superlativ caci altfel nu stiu sa scriu despre tine. Nu m-am pornit sa scriu un epilog caci nu imi iau la revedere de la nimeni, ci trimit o invitatie, o vedere din sufletul meu.
 
Multe din zilele mele bune le-ai adus tu, ca pe niste cadouri vii...Le-am impartit pentru ca intre noi nu au stat mercantilitati, si rautatile ieftine s-au temut de tineretea pe care am respirato in fiecare clipa petrecuta impreuna.  Imi doresc pentru tine niste zambete sincere, niste oameni frumosi, caci eu cu tine am tras lozul cel mare cand am intrat in sufletul tau.Si nu stii de cate ori am uitat sa iti multumesc pentru ca m-ai salvat de mine, si de cate ori m-ai adus inapoi. Stii...nu ma pot opri din zambit, cand imi dau seama ca am fost martora la o autentica poveste de succes. Tu nu esti vara trecuta, tu nu esti ultima ploaie, tu nu poti fi altceva decat prima sarutare pe frunte a tineretii... Caci tu esti tanara, caci tu esti viata, caci tu esti catifelarea unui sarut. Caci impreuna suntem extraordinare ca un rasarit. Caci fara trecerea ta prin viata mea eu as fi fost banala.

 Privind la cate ai adus, nu imi pot inchipui cate o sa iei...Ei, multi nu stiu de cate ori ai trecut prin viata cu zambetul pe buze si cu sufletul bucati. Ei nu stiu cate lacrimi nu ai mai putut sa versi... Acum sa se vada toate cicatricile. Sunt dovezi ca ai luptat, dreapta...pe tocuri de 15' si cu rujul in buzunar, caci tu nu stii sa pleci privirea. Sa nu iti pui peceti la suflet niciodata....Iulia, iti fac cadou un haos al tau... si dupa el o liniste de aur. Iti dau un haos pe care sa il faci dupa asteptarile tale, pe care sa il ordonezi candva...de care sa ai grija ca de un iubit ascuns. Iti dau viitorul....Si cand va fi sa mergi pe niste drumuri mai blande...sa zambesti si pentru
mine...Pentru noi doua...

Inchei succint, caci eu nu scriu testamente...eu nu am nevoie sa las mosteniri cand am oameni ca tine care m-au luat ca pe "Asigurare de viata", care pot da marturie acum si mai tarziu despre cine sunt...ce am de dat. si ce am pierdut pana acum.Daca o sa fie sa cazi, eu voi fi acolo sa te ridic, sau la capatul unui fir telefonic sa te ajut cu vorbe sa iti cureti coama si sa iti lingi ranile. Esti Iulia mea, eu stiu ca ai sa si gresesti, dar pentru ca tu esti "omul meu", ca sa stiu ca si eu am o sa sansa, trebuie neaparat sa castigi, sa reusesti....

Iulia...pentru tine, Bogdan, si alti cativa mi-as face iar viata un drum...sa va vad pe voi fericiti, sarbatorind in stil mare...cu sau fara mine, cicocnind din pahare de cristal pentru zilele mele bune...:)