Intamplarea de a fi eu.

Puteam sa fiu oricine altcineva sau altceva. Puteam sa fiu una din fetele alea frumoase pe care le vezi pe strada, puteam sa fiu un zambet sau o zi de toamna. Totusi, intamplarea a facut sa fiu eu. Nu stiu cat de fericita a fost, aceasta intamplare pentru cei din jur, dar eu a trebuit sa ma obisnuiesc cu ea, si de-a lungul timpului am reusit sa intru exact in pielea mea, si sa fiu cine s-a intamplat sa fiu. Cu toate astea, pana azi, am intanlit o sumedenie de omanei care nu s-au obisnuit cu obiceiul meu ciudat de a da vieti peste cap, si s-au gandit ca stiu mai bine ce si cum. Ca ar putea, pe undeva, sa stie mai bine  ce e bine si ce rau pentru mine, cand eu am dizolvat aceste concepte de mult in perceptia mea asupra lumii. In schimb s-au ales cu masti conventionale. Cu niste personaje pe care eu le joc alternativ in fata unui public mediocru.
   Intamplarea a facut sa gresesc mult cand a venit vorba de iubire. Intamplator inca iubesc la intamplare, desi  in mod  cert ranile care rasar dupa fiecare ''ramas-bun'', nu par a invata sa se cicatrizeze, si parca timpul le uita pe sub pielea mea. Nu imi aleg insa prietenii intamplator, dar pare ca ei ma aleg pe mine asa.
 Intamplarea de a fi eu, mi-a adus atat bucurii cat si lacrimi. Caci nu e greu sa fii Claudia sau  Alice sau Ingerul Imperfect atat timp cat nu le pun sa convietuiasca in mine.Personalitatile mele multiple mi-au rearanjat prioritatile dupa propriu plac cam odata la cateva ore, ceea ce m-a adus intr-o stare de oboseala continua.
 Mai am cateva lupte grele de dus cu niste demoni ce imi rod constiinta in mod constant de prea mult timp. Pe toate le voi face in timp, dupa ce voi fi sapat alte transee, dupa ce imi voi fi adunat o noua escadrila, dupa ce pe campul de lupta nu vor mai fi ramas doar aripile unor ingeri absenti. Pana atunci, ne vom imbata cu litere sau promisiuni, caci pana una alta nu avem de ales decat sa traim.