Bilet de pus in rama.

''Ai grija de mine. Te iubesc!''

''Hei...Buna... Am cateva saptamani de cand tratez viata cumva diferit. Am cateva saptamani de cand am inceput sa invat cum e corect sa ma tratez pe mine, pentru ca pana acum am fost mult prea impartiala. Nu e in regula sa nu vreau foarte multe pentru mine, si trag cu dintii acum pentru un viitor al meu. Nu. Pentru mine nu e in regula sa incerci sa ma corectezi, indrepti, repari, pentru ca eu functionez asa cum sunt de cand ma stiu, Si de cand ma stiu am fost frumoasa si desteapta. Asta a fost prima mea formula de prezentare chiar. Cand oamenii ma intrebau cum ma cheama (pe la 1 an jumate) raspundeam cu acelasi zambet triumfator ca si astazi :Ma cheama Radu Claudia Alice si sunt desteapta si frumoasa foc. Ai sa razi pentru ca vezi...modestia nu a fost niciodata unul din defectele mele.

Mi se pare ca rostul meu este unul mai inaltator decat sa imi caut rostul... Paradoxal , poate va uimeste avand in vedere ca sufar de personalitate multipla, dar eu nu imi caut o identitate, tocmai pentru ca am deja prea multe. Si nici nu sunt confuza in privinta lor. Ma irita oamenii care incearca sa ma convinga ca nu stiu ce vreau de la mine, si ca nu ar trebui sa am nu stiu ce asteptari. Ma irita cu atat mai mult cand reusesc sa ma darame si eu iar trebuie sa port conversatii lungi si obositoare cu mine despre telul meu in viata.''

 Adevarul e ca foarte greu sa ma conving pe mine de toate astea. Imi e greu sa cred ca o sa fiu vreodata un om intreg sau tipic. Normalitatea m-a deranjat intodeauna, dar acum, cand sunt destul de singura in anormalitatea mea...nu ar strica sa simt la fel ca ceilalti. La fel ca si tine incerc sa nu sacrific ce iubesc pentru zile mai bune, dar din ce in ce mai mult, nu mi se pare ca am de ales. Sa imi sacrific strainii sau cunoscutii, ar fi ca si cum as reconstruio pe Radu Claudia Alice cea frumoasa si desteapta foc, cu tot personalitatile aferente. Banuiesc ca ar fi prea extenuant sufleteste vorbind. Mi se pare ca am dus o lupta deja prea lunga cu mine, si ca ar fi timpul sa ridic steagul alb si sa semnez un armistitiu cu toate mastile mele.
 E timpul sa incep sa cred in ceva palpabil, ca sa reusesc o vindecare completa. Iar tu, tu ar trebui sa incepi sa ma vezi ca o entitate reala. Ar trebui sa ma citesti in spatele randurilor astea. Ar trebui sa renunti la prejudectile tale stupide si pur si simplu sa ma iubesti  pentru omul care sta in spatele acestui refugiu virtual.Pentru ca acum nu mai sunt fata de la rascruce...acum rascrucea sunt eu.