Nu ma intreba de ce am asteptat... nu stiam ce sa iti spun pentru ca uneori pare ca citesti in mine ...sau in copilul din mine... A mai trecut un an peste tine... Si pe mine ma intristeaza...Iarta-ma ca sunt egoista, dar tu...mai ales tu...trebuia sa ramai mereu ultima speranta a oamenilor...ultimul zambet ramas curat, ultimul suspin neintinat de teatralitate...Rasul tau trebuia sa fie mereu sincer si nedisimulat...Si ma intreb...acum dupa ce a mai trecut un si peste tine... cum privesti chipurile astea de lut...?Cum ii iubesti sau cum ii compatimesti...?Cu veselie?cu miros de scortisoara?Sau cu tristestea asta nemarginita cu care ii iubesc si urasc eu?
Copile...stii...daca as putea sa raman tu o viata...m-as lepada de tot ce am trait...si m-as spala de toata fericirea murdara, de toate sperantele astea implacabile... Lav... daca ai putea sa ramai tu o viata... ai fi ultima Pandora, care ascunde naiv dezastrele intr-o cutie de pantofi, desfacuta la intamplare candva...
Mai mult decat pe oricine, pe tine te-as fi ascuns de chipurile de lup... de rautatea lor gratuita si bunatatea lor atat de dramuita...Pe tine te-as fi pastrat ca pe zambetul meu ascuns...ca pe vara mea trecuta.... Dar uite... ai ajuns in alta gara...si mi-e teama pentru tine... pentru ultimul copil din lume....
Imi lipsesti...
Alice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu