Conversatii cu necunoscutul:)

 Ma pasioneaza sa te vad cum te rascolesti in ganduri. Sau cum  nu o faci. Imi place sa te vad calm sau nervos, timid , scrabit, sociabil sau arogant. Imi place sa nu te vad. Imi place caci nu te cunosc mai departe de perchea de ochi albastri.

 Acum ceva vreme poate m-as fi grabit spre nou si spre ceea ce tu reprezinti. Intelepciunea omului care s-a fript imi tipa sa stau linistita in banca mea si sa privesc cum te joci si te amagesti singur:) E noua tresarirea sufleteasca, dar veche greseala si eu nu o sa imi sparg capul de doua ori cu aceasi piatra.


Esti ca un gand strain care se furiseaza in minte si insamanteze acolo obsesia, dorinta de a domina, gustul metalic al infrangerii si mai ales dorinta de lupta. Daca nu as fi invatat  cat de nociv imi este un asemenea gand ,poate poate ai fi reusit sa treci de la stadiul de umbra vaga la un chip complex, cu  imperefectiuni si calitati. Dupa atatea ganduri ce ti-au semanat candva, azi nu ma mai las prinsa in jocul cu mine.
Tu nici nu ai juca, ci eu m-as confrunta si m-as intrece cu mine pentru tine, pana cand una din mine va castiga.

Atunci vei inceta sa mai prezinti interesul specific unei prazi care incearca prea des sa isi scoata coltii in fata vanatorului si care dupa imblanzire isi pleaca mult prea des capul. Sau poate nu ai fi asa. dar eu nu imi asum riscul necunoscutule:)

Ramai la stadiul de idee, de gand nefinalizat strecurat fara voie in mintea mea. In curand vei inceta sa ma pasionezi:)