duminică, 19 decembrie 2010

taceri albe....

 In casa miroase a cald de soba si afara a ger de iarna si a nea proaspata. A viscolit si peste suflet gol , si am ramas o poza invechita cu peisaje de iarna..
Nu am mai scris de mult.Prin lacrimi mi-am secat litere, prin zambete mi-am secat metafore.

Ti-am zis... nu imi place iarna. Mi-e frig...mai frig decat oricand si cand suflul tacerilor albe imi ingheata sufletul ma ascund in spiritul Craciunului si in copilul de alta data. In fiecare iarna, am lasat un inger in zapada. Iarna asta ingerul s-a ascuns intr-o tacere si a  incremenit acolo. Sau a murit inghetat.

Sa scriu?Sa scriu despre ce simt?Si daca daca toate se opresc pe tastatura?. Si daca vreau sa ajunga la cineva si nu vor ajunge nicicand nespusele cuvinte dulci? Pentru fiecare cuvant va ramane o tacere si o fereastra de messenger deschisa fara un cuvant spus. Pentru fiecare raset va ramane si o lacrima.

A venit o vacanta fugara si s-a ascuns in caietele de la scoala. Caietele s-au ascuns intr-un ghizodan si au amortit acolo sub birou. Toate se ascund. Si tu o faci. Atat de des incat te temi si tu.Te ascunzi de absolut tot ce nu ai facut si te urmareste ca o naluca. Ii furi cate un zambet pe scari, prin vis, pe alee, in fata magazinului , si taci. si peste tacerea ta ninge. E fata aia mica si dulce care te face sa inrosesti si caruia nu o sa ii spui niciodata nimic. E baiatul acela timid si induiosator pe care nu o sa il ai. E doar iarna. E doar o poveste intre multe altele.
Fulgii sunt ferestre spre cer. Colinda e fereastra spre copilarie. Mosul e o feresatra spre fiecare Craciun uitat:)

Iarna asta are ochii albastri, ca a unui inger cu ochi albastri:)

Un comentariu: