Intoarceri. Indigo.

Avem tendinta sa ne intoarcem. Intodeauna. Nu plecam nicioadata fara sa ne uitam inainte sa iesim pe usa, dupa chei, telefon, dupa haina, dupa suflet. Atunci cand insa plecm fara o rasucire rapida si involuntara e fie pentru ca am cazut intr-o nepasare ce ne imbiba cu totul intr-un albastru indigo, fie mai avem 2 secunde  si trebuie sa fim in celalalt capat al orasului.

 Imi place sa te vad plecand fara sa privesti inapoi. Lasa un gol . tot de indingo Imi place sa stiu ca ai nevoie de mine ca sa te gasesti pe tine. Imi place cand ma parasesti ca pe o hartie mototolita lasi pasi de cenunsa si amintiri. Stii...cateodata ma temi... cum adica ma temi? pai ma sperii cand temi de noi.Si atunci cu o spaima albastra ma tem si eu. Ba nu. Ma tem cu o spaima palida...pala, fara vlaga si fara voce. Si intodeauna vointa mea, cea care e mereu rosie, tipa... Nu te poti bate cu tine, dar te poti bate cu tine langa mine, si atunci voi castiga eu. Cred ca ma parasesti mereu in spatele unei usi a mintii tale, in care nici macar tu nu indraznesti sa intri. Si ma uiti acolo. Si ma gasesti in pauze scurte si in priviri furate si balbaieli grabite, si ma uiti iar. Sau te temi sa nu ma uiti. Eu ma tem sa ma gasesti mereu cand ma cauti, stii...desi eu mereu sunt aici, daca tu ma cauti ai sa ma gasesti cu siguranta si apoi nu ai mai vrea sa pleci, si apoi, si apoi, si apoi.........si apoi ce? apoi e gol si patul. si eu. si tu.


   Stii...pe mine ma sperie linistea ta. ma sperie mai mult decat linistea de dicolo de cuvinte aruncate in momente de superficialitate, linistea aceea care te doare si pe tine. Linistea din revolta. Pe tine te sperie galagia mea. Cum umplu tot spatiul gol dintre noi cu vorbe. Cu niste cuvinte potrivite ca ale lui Arghezi, numai ca sunt spuse de mine, si pe tine te arunca  intr-o nesiguranta care te ingrozeste.

 Pe mine, draga tu, oricare ai fi, ma dezgusta orasul cu aglomerarea lui. Cu galagia claxoanelor, si cu jegul barfelor stramte la minte. Ma irita moda pustoiacelor, si imbufnarea batranelor.  Cu tot complexul lui de oras, nu prea curat dar nici prea murdar, care culmea are si culoarea lui, cu zumzetul ala tacut si prefacut ca un ranjet de tarfa... Eu fumez pana la filtru. Ma fumez pana la filtru. Te fumez pana la filtru.

Ridica mana dreapta,stiu ca ai nevoie, ridica mana stanga...stiu ca iti e frica...Nu iubi. Asteapta sa vin sa iti fac curatenie.