Inceput de sfarsit de astenie de primavara

Da... nu...nu sunt astenica. nu imi place ideea comica a unei asa zise astenii, dar stiu ca e martie si mereu zambesc amar cand e martie. E primavara timpurie, care seamana al naibii de tare cu toamna tarzie. E ciudat cum doua lucruri opuse seamana atat de tare. Exact ca noi doi.

  Stii ca nu imi plac martisoarele. Pt ca zambesc fad si cinic. Pentru ca sunt inexpresive. Pt ca nu sunt date cu sentiment. Dar pe tine am sa te port exact ca un martisor pe care l-am dorit foarte mult. Ai sa iti pui tricoul rosu si eu o sa il strang in jurul gatului dupa ce te-am lasat fara el. Si la sfarsitul lui martie am sa te las in mica mea cutie cu amintiri , intr-un colt neumblat al mansardei cu miros de portocale.

 Da...ai aceea aroganta al omului constinet de frumusetea trupeasca. Si da. te increzi prea mult in asta, Aspectul tau nu te va scapa de senzatia de voma a parasirii. Ai sa ramai gol, in pat fara nici una din fetele pe care le-ai iubit.

 Imi esti drag...pentru ca esti al meu...pentru ca zambesti si cand te doare. Te am. a fost ciudat sa nu fii acolo atata vreme, si acum esti. sa nu fii suparat pe firea mea. sunt cine vreau sa fiu si asta trebuie sa te faca fericit. Sa zambesti si cand nu o sa fiu  Sa zambesti caci zambind ramanem in esenta aceasi persoana.

E un peisaj trist. Cam lugubru. Orasul e gri cum spunea un prieten. Orasul e plumburiu ca in poemele lui Bacovia. Nu te caut. Nu te mai caut. Mi s-a stins tigara si te caut in pachetul cu vise nefumate. Ai ramas intr-o balta odata cu chistocul sifonat. Poate nu o sa te mai gasesc. Poate ca nu te mai vreau.

___________________________________________________________________________

***** Nota autorului : Evitati intrebarile: "Despre cine scrii?" "de ce ai scris chestia aia?"  Sunt maxim 2 persoane care inteleg ce scriu, si asta doar pentru ca se regasesc in randurile acestui blog.