constatari.

E oarecum ciudat sa ajungi sa te uiti in oglinda si sa nu o mai recunosti pe tipa. Si nici pe oamenii de langa ea. Ne haituieste timpul, si alergam dupa bilete pentru paradisul promis. Ha. acum e gata viata, si noi nu am terminat sa ne iubim, sa ne cunoastem...sa ne uram si sa ne uitam. noi ne urmarim ca orbii cu lumanari in mana cersind lumina. ne despartim, pentru ca suntem prea singuri impreuna. pai si cum?cand a fost de ajuns doar iubirea?
   nu mai stiu cum a trecut perioada in care citeam in oameni, cand toti camarazii mei si-au inchis copertile pentru totdeauna. cand m-am apucat sa citesc reviste, si am uitat de oameni?
  bai...tre sa ploua cu flori de cires...tre sa ne mai dam o sansa...pentru ca incet incet...devenim ce copiii din noi au urat cel mai mult. devenim adulti,.
 e ciudat sa stii ca maicata are jumate de secol...teicatu a trecut deja de ceva vreme de cinci decenii (stiu cronologie...nu iti fa griji)...si lumea te anunta alert ca viata ta abia acum a inceput. sa dam exemene... hai sa nu le luam...sa le mai dam odata, caci bac-ul la simtire, l-au sabotat prieteni si amanti si parinti si frati si surori. si cu totii il vom pica.
 nu. nu sunt trista. simt ca dupa ceva vreme, am uitat cum e sa vina aprilie si in mine.