trecem prin viata fara sa trecem prin ea. simple as that. asteptam lucrurile bune de la capatul curcubeului, lucruri bune care apropo, la mine nu au ajuns niciodata, si facem planuri. Facem planuri pe termen lung si scurt, detaliate sau vagi ca sa fie facute. Ca viata doar urmeaza sa se intample si nu e "acum si aici". Nu cred in Y.O.L.O, asa cum nu cred nici in horoscop. In horoscop cred numai idiotii si numai lor li se potriveste.
Nu pot sa privesc padurea, si am stat in fata ei ani intregi, e locul numit generic de ai mei "acasa" (cu toate ca in ultimii 6 ani pot sa imi masor lejer viata in valize, bagaje, caserole). Nu vad padurea pentru ca ma izbesc cu capul de toti copacii, si aia metaforici si aia umani. cum sa faci planuri pe termen lung cand la sfarsitul bugetului tau mai e o luna intreaga??Sau cum sa te visezi nevasta cand ti-o arzi numai cu oameni cu neveste?? Cum sa iti faci prieteni cand unii se vand in fata ta ca pe taraba pentru ceva ajutor?? (in cele mai stupide iposteze de cele mai multe ori). Limita nu e cerul, limita e rabdarea. si nerbadarea. E cand ti se termina amandoua asa...fix deodata si zici : Baaag piciorul si plec la mare. Si intre mare si tigari si cafea o saptamana, alegi mereu a doua varianta.
adevarul e ca ...o sa murim si tristi si singuri, si cel mai sigur in patul nostru gandindu-ne unde sa mergem cu minunatele cupoane de pensii. La cat de fraieri suntem, viata asta ni se intampla asa de aiurea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu