Fumatorul care aduce ploaia

    Tu esti fumatorul care aduce ploaia... Un melancolic pierdut in oras, printre blocuri si masini...printre claxoane si cafenele studentesti...

Asteptai tacut ca soarele sa fie stins de prima ploaie de vara. Sentimentul de casa pe care ti-l ofera mirosul de pamant ud, privelistea unei paduri ravasite de ploaie, te-au adus din nou aproape de tot ce iti lipsea. Acasa... Vag sentiment in ultimii ani. Si pan' la daca ar fi sa alegi intre efervescenta orasului si linistea  de ...acasa, ce ai face?

   Asteptai ploaia asta sa te spele de toate zambetele false, de amintiri frumoase si nedorite, de toata mizeria unei constiinte prea impacate. Parca asteptai sa te spele de vara trecuta... Nu o poti acuza pentru faptul ca nu a reusit sa te cunoasca, sa te inteleaga, sa ii fie dor de tine. Cu toate ca a fugit ca un copil confuz si alintat... chiar nu o poti acuza, pentru ca ai  stiut in ce ape tulburi te scalzi...

 Stii...unele povesti raman in vara trecuta, si pleaca odata cu ea. Raman nescrise si le uiti de indata ce alti copii rasfatati si confuzi poposesc zambind in viata ta. De la fiecare ai pleci cu ceva in suflet..si pe totii ii vei uita intr-un final... Nu te complace, anii vin si pleaca... iau si dau o multime de oameni si ii intanlesti si pe cei de la care poti invata sa furi amintiri...

Ai tot ce nu ai trait si nu ai invatat inca...ai tot ce iubesti si nu spui...tot ce iti lipseste si nu iti dai seama... cu toate astea uneori vei simti ,ca acum, un gol dincolo de suflet si dincolo de spirit...o lipsa care poate nu va fi compensata dar cu care vei invata sa traiesti...Oamenii mici i-au invatat intodeauna  pe cei mari cum sa isi traiasca viata...

Strainii au prostul obicei sa dea cele mai bune sfaturi...poti sa te consideri unul dintre strainii mei...