Mureau in scrumiera tigari . Doua inca fumegau in tacerea lor .Cafeua nu mai aburea dar era suficienta incat sa spele o zi murdara de tristete. Creata mea, la fel ca si mine se lasa cuprinsa de plictiseala aia moale sora cu relaxarea. Flecaream si minutele se scurgeau si cam orice urma de amaraciune la fel.Cafeneaua slab luminata ne adapostea incercarea de ucide timpul. Cate s-au intamplat? Cate au trecut?cat ne-am trecut si cat a am ramas? Suspensia ma ucidea...ca si tigarile, ca si cafeaua, ca si viata...incet dar sigur...
As multumi cuiva pentru ea, dar nu e conditionata cumva prietenia noastra...Suntem doar noi, cu viata noastra hoatica...cu o viata care ne-a prins intr-un corp necorespunzator valurilor care au trecut peste anii nostri...putini la numar si care stau strajieri ai unui viitor incert. Cand M isi ia viata la misto, cand si eu o fac ...cand raman praf dupa cine stie ceiubire distrugatoare, cand pe ea o mananca toate consecintele greselilor umane....mereu dupa mine va strange ea ruina si o va pune la loc...mereu voi fi eu sa o ajut sa schimbe macazul si sa inceapa un nou rand din povestea vietii ei.
La a nu stiu cata tigara deja tacerea luase loc la masa noastra patata de cafea si scrum. Fumul fugea catre lumina si am vazuto pe cand il urmaream. Ma privea cu o ironie amara din sticla geamului. Tigara lunga ii fumega si ei.Pana la urma s-a intors?da...s-a intors? Chipul ei angelic nu mi se mai potrivea. Ci doar tristetea din ironia ei. O priveam in blur...o auzeam in fundal...
- -Tu esti Claudia?Alice fara tara? Nu..esti Alice...Alice a nimanui...nu poti fi. Ea zambea. Des chiar.Unde ai lasato?
- -Am lasato cu cutia ei de inghetata in gara. Nu stiai? Se terminase praful de cuvinte. Si am parasaito plangand pe un peron pustiu.
- -Da...Era oarecum de asteptat. Defapt Claudia stia ca nu e viata lunga pentru Alice. Si vinovata esti tu. Pentru ca mereu ai lasato pe maini stangace. Ai daruito la infinit pana cand te-au lasat fara ea. Cu tot cu rochita ei alba, cu tot cu ale ei vise si sperante si cu creturile ei copilaresti. Ai ciuntito. Recunoaste ca nu ai lasato tu. Te-a lasat ea pe tine. Crezi naiv ca o vei gasi tot acolo.
- -Intr-un final m-a gasit ea pe mine. Doar vorbesc cu tine.
- -Nu te mai minti singura.Tot tu sunt. Si sunt dezamagita sa stii. Privestete cum te distrugi. Tigari? Nici nu ai fi in stare sa fumezi. Ametesti si te ineci. Multe tigari e deja o aberatie. Ai putea totusi sa fii mai originala...
Deja ma enerva la culme.Ma enervam la culme.
- -Oamenii se mai schimba stii?Stii cate m-au facut sa scriu asa? Stii cate m-au facut sa distrug ce am fost si sa fiu alta?
- -Te-ai schimbat?Hohotele ei imi umpleau timpanele.Da. stiu . eram acolo. Tot timpul. Dar e tipic tie sa dai vina pe ce ti se intampla. Porti crucea ta, a ta. Ai ales?
- -Iesi. Dute. Indoielile nu vor curge iar. Am ales.
M ma facu atenta. Fumul tot isi facea cale spre lumina. Cafeneaua tot slab luminata era. Tigara se arsese pana la filtru. Cafeua ma privea rece. Am sorbit tacut din ea, am aprins alta tigara si m-am lasat iar cuprinsa de plictiseala moale si lupta cu timpul incepu iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu