Am realizat ca oricat mi-am dorit eu sa fie altfel, lucrurile sau aranjat de obicei cum au vrut ele. Ca oricat mi-am dorit normalitate si simplitate, felul nostru de a fi ne-a impins spre scenarii de la dramatice la comice.Mi-am dat seama ca uneori amintirile frumoase se trasforma al dracu' de repede in ploi de lacrimi. Ca oamenii au prostul narav de a ne lasa balta cand avem mai mare nevoie de ei si ca de obicei o fac toti in acelasi timp...
Cu siguranta vad atat de clar cum fostul "noi" lasa urme de carne vie in suflet. Ca ne-am facut intentionat intr-un mod sadic niste cicatrici care au menirea de a ne rani in adanc, exact ca niste cutite sub piele. Ma uit la tine si imi dau seama ca ai talentul de imi fura suflarea si de a nu mai vrea sa mi-o inapoiezi.Cat de corect sa fie asta?
Devine incert modul in care eu inca raman inca pe langa telefon cu ochii pironiti pentru a vedea cum ai sa lasi iar balta intr-o bucata de "te sun mai tarziu" sau "lasa ca mai vorbim noi".
Uite ce e...Nu ma intelege gresit... Pot sa te iubesc intr-un mod nebunesc, curat sau murdar , cu lacrimi sau zambete dar intai tu trebuie sa ai incredere ca eu voi veni intr-o zi. Sa ma astepti nu cu masa pusa, dar cu inima pusa pe masa, pentru ca sa fiu al dracului daca nu intetionez sa fac acelasi lucru. Vreau sa am incredere ca tie iti va fi maine dor de mine, vreau sa am incredere ca in urmatoarea clipa tu vei fi cu mine in cap, si cu poza in buzunar. Ca ai vrea sa iti sifonez asternutul, dar intai sufletul. Nu te pot lasa intreg. Nu pot sa plec fara o bucata mare din tine si sa zambesc. Sunt o scorpie autodistrugatoare, dar sunt scorpia autodistrugatoare care vrea sa te iubeasca..Dar daca plec, crede-ma pe cuvant ca nu ma mai intorc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu