Nu poti plange la nesfarsit.Pentru ca la sfarsit, toti oamenii pe care i-ai iubit, toate lucrurile la care visai…toate raman fade…umbre fade….
Suntem construiti genetic sa “trecem” peste. Pentru ca vin alti oameni pe care ii iubesti..Alte lucruri la care visezi…fara sa realizezi, pentru ca viata te fugareste sa fii un asa zis luptator :sa fii crescut de parintii tai care par a fi central universului tau, sa devii independent apoi, sa iti iei o slujba fie ca iti place sau nu, sa castigi banii care sa iti intretina independenta, sa iubesti in fuga si sa uiti, sa gasesti persona care sa iti para cea mai importanta si sa uiti pe parcurs aceasta alegere, sa te obisnuiesti cu ea/el, sa faceti copii care par a fi acum central universului tau, sa iti lasi parintii in spate, sa te saturi de slujba pe care ti-ai dorito cel mai mult, sa iti cresti copiii care vor apoi sa fie independenti…Si apoi sa imbatranesti si sa realizezi cate s-au schimbat de cand parintii tai erau singura lume pe care o stiai.
Suntem construiti genetic sa “trecem” peste. Pentru ca vin alti oameni pe care ii iubesti..Alte lucruri la care visezi…fara sa realizezi, pentru ca viata te fugareste sa fii un asa zis luptator :sa fii crescut de parintii tai care par a fi central universului tau, sa devii independent apoi, sa iti iei o slujba fie ca iti place sau nu, sa castigi banii care sa iti intretina independenta, sa iubesti in fuga si sa uiti, sa gasesti persona care sa iti para cea mai importanta si sa uiti pe parcurs aceasta alegere, sa te obisnuiesti cu ea/el, sa faceti copii care par a fi acum central universului tau, sa iti lasi parintii in spate, sa te saturi de slujba pe care ti-ai dorito cel mai mult, sa iti cresti copiii care vor apoi sa fie independenti…Si apoi sa imbatranesti si sa realizezi cate s-au schimbat de cand parintii tai erau singura lume pe care o stiai.
Intre toata aceasta fuga, simti. Si apoi iti schimbi sentimentele odata cu prioritatile…Pentru a supravietui.
Dar la dracu’…cand avem timp sa realizam toate astea… Cand realizezi ca tot ce ai simtit a fost ucis subit de tot ce simti acum?Cand?Fiind fiinte ale prezentului, te mai intreb odata…cand?
Cand am sa te uit eu?Cand or sa vina celelate vorbe, celelate ceruri si nopti…Cand ai sa ma uiti?
Atat pot scrie acum…atat pot gandi acum…Astept cu nerabdare ca timpul sa isi faca treaba…si acum-ul acesta va devina o umbra fada a unor dorinte atat de prezente….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu