Am pierdut inca o iarna inainte ca ea sa ajunga aici propriu zis. Craciunul l-am dat pe niste americanisme introduse sistematic in fundul celor mofturosi. Dar nu scriu pentru am scoate la iveala cele mai mari frustrari legate de supercialitate. Scriu pentru ca mi-e dor. Mi-e dor de scris, si de cititorul strain din spatele monitorului.
Mi-e dor de niste lauri ingrati... Mi-e dor de dragoste asa cum o stiam. Simpla si fara prea multe explicatii de dat. Craciunul acesta are ceva inedit.... Nu il mai simt. Nu il mai cred. Nu l-am asteptat deloc. Sunt mai singura decat in oricare zi obisnuita.Cu toate astea el sta sa vine... El fiind Craciunul. Pe acel El am obosit sa il mai astept... Am obosit sa il mai cred.
Ma sperie oamenii care sunt sfarsesc prin a fi exact persoanele pe care le dispretuiau. Ma sperie sa nu sfarsesc la fel. Si poate, agatandu-ma de acest poate va fi un an in care zambestul meu sa fie si altfel decat acru cand vad ca "fratii" si "surorile" mele tot pleaca. Tovarasii mei de arme se duc si isi vand munitia pe 30 de arginti.Si poate nepasarea de acum va fi reala. Pentru ca am obosit sa fiu ultima care sa creada ca oamenii sunt mereu mai buni... Ca oamenii avanseaza. Ca oamenii chiar se schimba numai spre bine... As vrea anul care vine sa nu ii mai iubesc exact asa cum sunt..Sa incetez sa ii mai iert intodeauna... Vreau sa le cer mai multe... Sa le cer si lor sa creada in ceva mai mult decat puterea unor hartii supraapreciate. Cu toate astea... Ei tot vor pleca si vor ramane atat de putin incat o sa fie inutil sa ii numar.
Am uitat cu totii sa simtim...am fost...suntem... atat de preocupati sa ne jucam bine rolul de oameni impliniti, cool, tristi, fara bani...incat ne-am pierdut intr-un morman de costume ciudate. Decorul nu se schimba niciodata. In viata noastra se schimba doar personajele.
Am hotarat ca unuele personaje din viata mea e bine ca s-au dus dracu' cu anul trecut...desi ne-am promis eternitate de mii de ori...E bine ca au ramas oameni care nu mi-au promis nimic, si vad ca mai apar din cand in cand si oameni care nu se plang si nu se victimizeaza...
Pregatesc un "Wish List"...cand o sa fie gata il postez...
ciudat..eu inca simt mirosul cozonaculi proaspat facut de mama, asa cum stiu ca si tu il simteai... e pacat sa pierdem si ramanem numai cu amaraciune in suflet.fruntea sus! ne bate viata la fund si nu avem ce face,,,(cel care aduce ploaia)
RăspundețiȘtergerevezi tu A....pana acum am tot asteptat o schimbare care sa vina cu fiecare an nou...si singurul lucru care s-a schimbat au fost mastile:)
RăspundețiȘtergere